2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pohibi vi [At: LB / Pzi: ~besc / E: pohibă] (Trs) 1 A pretexta. 2 A face farmece. 3 A descânta. 4 A prevesti.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POHIBÍ vb. v. descânta, face, fermeca, meni, prevesti, prezice, profetiza, profeți, proroci, ursi, vesti, vrăji.

pohibi vb. v. DESCÎNTA. FACE. FERMECA. MENI. PREVESTI. PREZICE. PROFETIZA. PROFEȚI. PROROCI. URSI. VESTI. VRĂJI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pohibí, pohibésc, vb. IV (reg.) 1. a pretexta. 2. a face farmece, a descânta; a prezice, a prevesti.

Intrare: pohibi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pohibi
  • pohibire
  • pohibit
  • pohibitu‑
  • pohibind
  • pohibindu‑
singular plural
  • pohibește
  • pohibiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pohibesc
(să)
  • pohibesc
  • pohibeam
  • pohibii
  • pohibisem
a II-a (tu)
  • pohibești
(să)
  • pohibești
  • pohibeai
  • pohibiși
  • pohibiseși
a III-a (el, ea)
  • pohibește
(să)
  • pohibească
  • pohibea
  • pohibi
  • pohibise
plural I (noi)
  • pohibim
(să)
  • pohibim
  • pohibeam
  • pohibirăm
  • pohibiserăm
  • pohibisem
a II-a (voi)
  • pohibiți
(să)
  • pohibiți
  • pohibeați
  • pohibirăți
  • pohibiserăți
  • pohibiseți
a III-a (ei, ele)
  • pohibesc
(să)
  • pohibească
  • pohibeau
  • pohibi
  • pohibiseră
Intrare: pohibit
pohibit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pohibit
  • pohibitul
  • pohibitu‑
  • pohibi
  • pohibita
plural
  • pohibiți
  • pohibiții
  • pohibite
  • pohibitele
genitiv-dativ singular
  • pohibit
  • pohibitului
  • pohibite
  • pohibitei
plural
  • pohibiți
  • pohibiților
  • pohibite
  • pohibitelor
vocativ singular
plural
pohibire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pohibire
  • pohibirea
plural
  • pohibiri
  • pohibirile
genitiv-dativ singular
  • pohibiri
  • pohibirii
plural
  • pohibiri
  • pohibirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)