16 definiții pentru pohfală pofală pocvală pohoală pohvală povhală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POHFÁLĂ, pohfale, s. f. (Înv.) 1. Laudă, slavă, preamărire. 2. Pompă, fast, strălucire. 3. Mândrie, trufie, orgoliu. [Var.: pofálă s. f.] – Din sl. pohvala.

POHFÁLĂ, pohfale, s. f. (Înv.) 1. Laudă, slavă, preamărire. 2. Pompă, fast, strălucire. 3. Mândrie, trufie, orgoliu. [Var.: pofálă s. f.] – Din sl. pohvala.

pohfa sf [At: URECHE, L. 97 / V: (înv) pocvală, pof~, pohoală, pohvală, povha / Pl: ~le, ~făli / E: slv похвала] (Înv) 1 Slavă. 2 Fast. 3 Splendoare. 4 Mândrie (5). 5 (Trs) Prestigiu.

pohfálă și pofálă f., pl. e și ălĭ (scris și pohvală, d. vsl. po-hvala, bg. sîrb. pofala. V. fală). Vechĭ. Laudă, elogiŭ. Pompă, strălucire.

POFÁLĂ s. f. v. pohfală.

POFHÁLĂ s. f. (Învechit) Pompă, fast, strălucire. La al treilea ceas al nopții, vodă se sui cu doamna în rădvan, între facle și călăreți, ca să facă cu mare pohfală drumul scurt pînă la Trisfetite. SADOVEANU, Z. C. 214. Fugi de-a curților pohfală. CONACHI, P. 258. – Variantă: pofálă (SADOVEANU, F. J. 530) s. f.

pofálă, pofălésc, V. pohv-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!pohfálă (înv.) s. f., g.-d. art. pohfálei; pl. pohfále

pohfálă s. f., g.-d. art. pohfálei; pl. pohfále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POHFÁLĂ s. v. aroganță, cinste, cinstire, elogiu, fală, fast, fudulie, glorie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, laudă, lux, măreție, mărire, mândrie, omagiu, orgoliu, pompă, preamărire, preaslăvire, proslăvire, semeție, slavă, slăvire, somptuozitate, splendoare, strălucire, trufie, vanitate.

pohfa s. v. AROGANȚĂ. CINSTE. CINSTIRE. ELOGIU. FALĂ. FAST. FUDULIE. GLORIE. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎNGÎMFARE. LAUDĂ. LUX. MĂREȚIE. MĂRIRE. MÎNDRIE. OMAGIU. ORGOLIU. POMPĂ. PREAMĂRIRE. PREASLĂVIRE. PROSLĂVIRE. SEMEȚIE. SLAVĂ. SLĂVIRE. SOMPTUOZITATE. SPLENDOARE. STRĂLUCIRE. TRUFIE. VANITATE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pofálă (-ắli), s. f.1. Pompă, fast. – 2. Elogiu, laudă. – Var. pohfală, pohvală. Sl. pohvala, bg., sb. pofala (Tiktin). Sec. XVII-XIX, înv., ca și der.: pohfalenie, s. f. (laudă), din sl. pohvaljenije; pohvăli, vb. (a lăuda), din sl. pohvaliti.Cf. fală.

Intrare: pohfală
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pohfa
  • pohfala
plural
  • pohfale
  • pohfalele
genitiv-dativ singular
  • pohfale
  • pohfalei
plural
  • pohfale
  • pohfalelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pofa
  • pofala
plural
  • pofale
  • pofalele
genitiv-dativ singular
  • pofale
  • pofalei
plural
  • pofale
  • pofalelor
vocativ singular
plural
pocvală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pohoală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pohvală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
povhală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.