8 definiții pentru pogonărit

POGONĂRÍT s. n. Impozit care se plătea în Țările Române (sec. XVII-XVIII) în favoarea domniei, pentru fiecare pogon cultivat (mai ales cu viță-de-vie, cu tutun sau cu porumb). – Pogon + suf. -ărit.

POGONĂRÍT s. n. Impozit care se plătea în țările românești (sec. XVII-XVIII) în favoarea domniei, pentru fiecare pogon cultivat (mai ales cu viță de vie, cu tutun sau cu porumb). – Pogon + suf. -ărit.

POGONĂRÍT s. n. (Învechit) Impozit, dare care se plătea pe pogonul de podgorie.

POGONĂRÍT ~uri n. (în Moldova și în Muntenia medievală) Impozit pentru fiecare pogon de culturi agricole (vie, tutun, porumb etc.). ~ pe vii. /pogon + suf. ~ărit

pogonărit n. dare dela pogonul de vie al cărui proprietar nu era pâmântean (în Mold. 1662-1764, în Munt. 1716- 1744).

pogonărít n., pl. urĭ (d. pogon). Vechĭ. Bir pe pogonu de vite al unuĭ străin (în Mold. de la 1662-1764, în Munt. de la 1716-1744).

Intrare: pogonărit
pogonărit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pogonărit pogonăritul
plural pogonărituri pogonăriturile
genitiv-dativ singular pogonărit pogonăritului
plural pogonărituri pogonăriturilor
vocativ singular
plural