2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

poghirci vt [At: KLEIN, D. 401 / V: (îrg) pobârci, (înv) pogări, pobi~, (reg) pogârci, porg~[1], borghirci / Pzi: ~rcesc / E: bg побиркам, srb pabirčiti] (Fșa) 1 (Reg) A aduna cereale, fructe rămase după cules Si: a strânge. 2 (Îrg) A fura.

  1. Referința încrucișată recomandă varianta de față în forma: porghici LauraGellner

pobirci2 v vz poghirci[1] corectată

  1. În original, greșit tipărit: vz poghirici LauraGellner

porghici2[1] v vz poghirci

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită: porghirci LauraGellner

POGHÍRCĂ, poghirci, s. f. 1. (Popular; mai ales la pl.) Fire de cînepă, răsărite tîrziu și nedezvoltate; resturi de cînepă rămase după cules. 2. Poreclă dată unui om mic de statură.

POGHÍRCĂ, poghirci, s. f. 1. (Pop., la pl.) Fire de cânepă, răsărite târziu și nedezvoltate; resturi de cânepă rămase după cules. 2. Poreclă dată unui om mic de statură.

pogârcì v. Mold. a culege spicele lăsate în urmă. [Și pobârcì = serb. POBIRČITI, a spicui].

poghircă f. 1. Mold. firele de cânepă cari n’au putut crește mare: din poghirci se obține cea mai bună calitate de câlți sau canură; 2. mic de stat: parcă-i o poghircă, se zice când cineva rămâne în urmă, de cel ce n’are noroc. [Lit. spic lepădat: și porghic, Tr. podbic = slovean POBERK, spicuit la urmă].

pobîrcésc (Mold.) și pogîrcésc (Mold. Munt.), și poghircésc (Trans.) v. tr. (sîrb. pa-birčiti, a culege spice după seceriș, pabirak, pobîrcire, vsl. pabirĭ, pabirŭkŭ, strugure rămas după cules, pobirŭkŭ, culegere, po-birati, a culege, d. bratiberon, a lua, a culege. V. sobor). Culeg spicele rămase după seceriș, struguriĭ rămașĭ după cules ș. a.: găinile pogîrcesc zoană la treĭerat. V. spicuĭesc, tăbîrcesc.

poghírcă f., pl. ĭ (cp. cu vsl. pabirŭkŭ și pob-, nsl. poberk, cules pe urmă, și cu vsl. *po-grŭčiti, a zgîrci, a chirci. V. pobîrcesc, boghircă). Resturĭ de cînepă rămase după cules (la Bz. la pl.). Om pipernicit, pipiric, stîrpitură, chirtoacă, buricu pămîntuluĭ. Femeĭe urîtă (Vs.). Jucător prost la cărțĭ orĭ la alt joc (Mold.). – În Trans. poghirc, m., o plantă tîrîtoare. – Și porghic, m. și porghice, f. (Mold.), cînepă pipernicită.

arată toate definițiile

Intrare: poghirci
poghirci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pobârci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pobirci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pogări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pogârci
  • pogârcire
  • pogârcit
  • pogârcitu‑
  • pogârcind
  • pogârcindu‑
singular plural
  • pogârcește
  • pogârciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pogârcesc
(să)
  • pogârcesc
  • pogârceam
  • pogârcii
  • pogârcisem
a II-a (tu)
  • pogârcești
(să)
  • pogârcești
  • pogârceai
  • pogârciși
  • pogârciseși
a III-a (el, ea)
  • pogârcește
(să)
  • pogârcească
  • pogârcea
  • pogârci
  • pogârcise
plural I (noi)
  • pogârcim
(să)
  • pogârcim
  • pogârceam
  • pogârcirăm
  • pogârciserăm
  • pogârcisem
a II-a (voi)
  • pogârciți
(să)
  • pogârciți
  • pogârceați
  • pogârcirăți
  • pogârciserăți
  • pogârciseți
a III-a (ei, ele)
  • pogârcesc
(să)
  • pogârcească
  • pogârceau
  • pogârci
  • pogârciseră
pogârcire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pogârcire
  • pogârcirea
plural
  • pogârciri
  • pogârcirile
genitiv-dativ singular
  • pogârciri
  • pogârcirii
plural
  • pogârciri
  • pogârcirilor
vocativ singular
plural
Intrare: poghircă
poghircă substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poghircă
  • poghirca
plural
  • poghirci
  • poghircile
genitiv-dativ singular
  • poghirci
  • poghircii
plural
  • poghirci
  • poghircilor
vocativ singular
plural
pogircă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

poghircă pogircă

  • 1. popular mai ales la plural Fire de cânepă, răsărite târziu și nedezvoltate; resturi de cânepă rămase după cules.
    surse: DLRLC sinonime: poșomogi
  • 2. Poreclă dată unui om mic de statură.
    surse: DLRLC

etimologie: