3 intrări

25 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pogaci sf vz pogace

POGÁCE, pogăci, s. f. (Pop.) Turtă de mălai coaptă în cuptor; turtă din aluat de făină de grâu, preparată de obicei cu jumări de porc. – Din sb. pogača, magh. pogácsa, germ. dial. Pogatsche.

pogace [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 325 / V: (reg) boace sf, bogace sf, bogaci sn, bohaci sn, ~aci sn, ~acie sf, pohace sf, pohagi sn, pohoace sf / Pl: ~găci, ~ / E: mg pogácsa, ger dal Pogatsche, srb pogača] 1 sf Turtă făcută din făină de grâu cu jumări de porc sau din mălai, preparată în diferite feluri după regiune, coaptă de obicei în vatră, sub spuză. 2 sf (Reg; îe) E pace de ~ Se spune pentru a arăta că nu se poate face cu nici un chip un lucru. 3 sf (Trs; Ban; spc) Azimă făcută din făină de grâu prin coacerea aluatului în spuza din vatră. 4 sf (Trs; spc) Un fel de pâine făcută cu scorțișoară, care se mănâncă la serbările familiale. 5 sf (Trs; spc) Pâinișoară făcută din aluatul ras de pe vasul în care s-a frământat pâinea. 6 sf (Mun; spc) Un fel de turtă dulce făcută din aluatul rămas de la alte produse de patiserie. 7 sf (Buc; Trs) Pâine de grâu muiată în miere, care se dă mirilor după cununie. 8 sf (Trs) Mămăligă tăiată felii prăjită pe jăratic. 9 sf (Trs) Turtă din semințe de floarea-soarelui sau de dovleac din care s-a extras uleiul. 10 sf (Reg; csc) Mâncărurile servite de familia viitorului mire cuscrilor în ziua logodnei. 11 a (Trs; Ban; îs) Miere ~găci Varietate de mere nedefinită mai îndeaproape.

pogăci vi [At: ANON. CAR. / Pzi: ~ăcesc / E: pogace] (Îvr) A mânca des pogăci (1).

POGÁCE, pogăci, s. f. (Pop.) Turtă de mălai coaptă în cuptor; turtă din aluat de făină de grâu, preparată de obicei cu jumări de porc. – Din scr. pogača, magh. pogácsa, germ. dial. Pogatsche.

POGÁCE, pogăci, s. f. (Popular) Turtă preparată în diferite feluri, după regiuni. Mîncară și cea din urmă pogace (turtă) de cenușă. RETEGANUL, P. III 72. Lacomi sînt ochii la pogace. ȚICHINDEAL, F. 10. Pogace rasă Sub streșină de casă (Fereastra). GOROVEI, C. 148. – Variantă: poháce (NEGRUZZI, S. I 285), poháci (ALECSANDRI, T. 965), s. f.

POGÁCE ~i f. 1) Turtă de mălai coaptă în cuptor. 2) Azimă din făină de grâu. /<sb. pogața, ung. pogácsa

pogace f. turtă de mămăligă presărată cu sare și coaptă bine în foc. [Serb. POGAČA (v. bohaciu)].

pohace f. Mold. V. pogace: pohaci, plăcinte AL.

pogáce și poháce f., pl. ăcĭ (vsl. sîrb. pogača, bg. pogačĭ, d. it. focaccia, lipie, lat. focacius, copt în cenușă, care vine d. focus, vatră; pv. fogasa, fr. fouace, sp. hogaza; ngr. bogátsa, fogátsa; turc. bogaça, pogaça, fogaça; ung. pogácsa). Plăcintă ordinară de la plăcintărie (în Cov. pohoace, pl. ocĭ; în Munt. bogace, maĭ des bogacĭ n., pl. urĭ). Suc. Felie de mămăligă acoperită cu făină de grîŭ și coaptă. Trans. Lipie, pedea. – Și bohacĭ, pl. urĭ (Al.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pogáce (pop.) s. f., g.-d. art. pogắcii; pl. pogắci

pogáce s. f., g.-d. art. pogăcii; pl. pogăci


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pogáce (-e), s. f. – Turtă. – Var. pogaci, pohace, bogace, pohaci. Mr., megl. pugace. It. foccacia, prin intermediul sb., bg. pogača (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Miklosich, Fremdw., 118; Cihac, II, 272; Densusianu, Rom., XXXIII, 283; Conev 86; Battisti, III, 1672), sau al mag. pogácsa (Gáldi, Dict., 152), cf. ngr. πογάτζα.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pogáce, pogăci, s.f. (reg.) 1. turtă de mălai coaptă în cuptor; turtă din aluat de fâină de grâu, preparată de obicei cu jumări de porc. 2. azimă în spuză. 3. turtă dulce. 4. pâine muiată în miere, care se dă mirilor. 5. mămăligă tăiată felii prăjită pe jăratic. 6. turtă din semințe de floarea soarelui sau de dovleac, după extragerea uleiului din ele. 7. mâncarea servită cuscrilor în ziua logodnei de către mire.

pogăcí, pogăcésc, vb. IV (înv.) a mânca frecvent pogăci (turte din mălai cu jumări).

poháce s.f. (reg.) v. pogace.

pogáce, s.f. – (reg.) Turtă din semințe de floarea-soarelui sau de bostan (din care s-a extras uleiul). Se folosește ca hrană la animale. „Turtă coaptă în spuză și făcută din mămăligă, în care se pune și aiu” (Papahagi, 1925). ♦ (onom.) Pogăcean, Pogăciaș, Pogăceș, nume de familie (nobiliară) din Hideaga (84 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din srb. pogača (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX), magh. pogácsa „turtă dulce” (Galdi, cf. DER; DEX, MDA), germ. dial. Pogatsche (DEX, MDA).

pogáce, s.f. – 1. Turtă din semințe de floarea-soarelui sau de bostan (din care s-a extras uleiul). Se folosește ca hrană la animale. 2. (gastr.) „Turtă coaptă în spuză și făcută din mămăligă, în care se pune și aiu” (Papahagi 1925). Pogacea, poreclă. Pogăcieș, nume de familie (nobiliară) din Hideaga. – Din srb. pogača, magh. pogácsa, germ. dial. Pogatsche (DEX).

Intrare: pogace (pl. -ace)
pogace (pl. -ace) substantiv feminin
substantiv feminin (F104)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pogace
  • pogacea
plural
  • pogace
  • pogacele
genitiv-dativ singular
  • pogace
  • pogacei
plural
  • pogace
  • pogacelor
vocativ singular
plural
pogaci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pogacie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pohace
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pohagi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pohoace
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pogace (pl. -ăci)
pogace (pl. -ăci) substantiv feminin
substantiv feminin (F123)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pogace
  • pogacea
plural
  • pogăci
  • pogăcile
genitiv-dativ singular
  • pogăci
  • pogăcii
plural
  • pogăci
  • pogăcilor
vocativ singular
plural
Intrare: pogăci
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pogăci
  • pogăcire
  • pogăcit
  • pogăcitu‑
  • pogăcind
  • pogăcindu‑
singular plural
  • pogăcește
  • pogăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pogăcesc
(să)
  • pogăcesc
  • pogăceam
  • pogăcii
  • pogăcisem
a II-a (tu)
  • pogăcești
(să)
  • pogăcești
  • pogăceai
  • pogăciși
  • pogăciseși
a III-a (el, ea)
  • pogăcește
(să)
  • pogăcească
  • pogăcea
  • pogăci
  • pogăcise
plural I (noi)
  • pogăcim
(să)
  • pogăcim
  • pogăceam
  • pogăcirăm
  • pogăciserăm
  • pogăcisem
a II-a (voi)
  • pogăciți
(să)
  • pogăciți
  • pogăceați
  • pogăcirăți
  • pogăciserăți
  • pogăciseți
a III-a (ei, ele)
  • pogăcesc
(să)
  • pogăcească
  • pogăceau
  • pogăci
  • pogăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)