2 intrări

  • poghirci pobârci pobirci pogări pogârci pogârcire
  • poghircit pobârcit pogârcit

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pogârcit sn vz poghircit1

pobirci2 v vz poghirci[1] corectată

  1. În original, greșit tipărit: vz poghirici LauraGellner

poghirci vt [At: KLEIN, D. 401 / V: (îrg) pobârci, (înv) pogări, pobi~, (reg) pogârci, porg~[1], borghirci / Pzi: ~rcesc / E: bg побиркам, srb pabirčiti] (Fșa) 1 (Reg) A aduna cereale, fructe rămase după cules Si: a strânge. 2 (Îrg) A fura.

  1. Referința încrucișată recomandă varianta de față în forma: porghici LauraGellner

poghircit2, ~ă a [At: KLEIN, D. 401 / Pl: ~iți, ~e / E: poghirci] (Trs; înv; d. fructe, cereale rămase după cules) Care este adunat, strâns.

poghircit1 sn [At: DDRF / V: pogâr~, pobâr~ / Pl: (rar) ~uri / E: poghirci] (Reg) Poghircire.

porghici2[1] v vz poghirci

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită: porghirci LauraGellner

pogârcì v. Mold. a culege spicele lăsate în urmă. [Și pobârcì = serb. POBIRČITI, a spicui].

pobîrcésc (Mold.) și pogîrcésc (Mold. Munt.), și poghircésc (Trans.) v. tr. (sîrb. pa-birčiti, a culege spice după seceriș, pabirak, pobîrcire, vsl. pabirĭ, pabirŭkŭ, strugure rămas după cules, pobirŭkŭ, culegere, po-birati, a culege, d. bratiberon, a lua, a culege. V. sobor). Culeg spicele rămase după seceriș, struguriĭ rămașĭ după cules ș. a.: găinile pogîrcesc zoană la treĭerat. V. spicuĭesc, tăbîrcesc.

poghircésc și pogîrcésc, V. pobîrcesc.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pogîrcí (-césc, -ít), vb.1. (Refl.) A se strînge, a se zgîrci, a se boți, a se plisa. – 2. A spicui, a culege spicele căzute. – Var. poghirci, Mold. pogîrji, pobîrci. Sl. grŭciti „a strînge”, cu suf. po-. Ultima var. s-a contaminat cu sl. pobirŭkŭ „culegere”, pabirŭkŭ „strugure necules”, sb. pabirčiti „a spicui”. Explicația din rom. numai pentru ultimul etimon (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 272), este insuficientă. – Der. poghircă, s. f. (Mold., stîrpitură, lepădătură; pleavă de cînepă). Cf. sgîrci, pobir.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pobârcí, pobârcésc, vb. IV (reg.) v. pogârci.

pogârcí, pogârcésc, vb. IV (reg.) a culege spicele lăsate în urmă.

poghircí, poghircésc, vb. IV (reg.) 1. (înv. și reg.; despre cereale sau fructe rămase după cules) a aduna, a strânge. 2. (reg.) a fura.

poghircít, -ă, adj. (reg.; despre fructele rămase după cules) care este adunat, strâns.

Intrare: poghirci
poghirci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pobârci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pobirci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pogări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pogârci
  • pogârcire
  • pogârcit
  • pogârcitu‑
  • pogârcind
  • pogârcindu‑
singular plural
  • pogârcește
  • pogârciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pogârcesc
(să)
  • pogârcesc
  • pogârceam
  • pogârcii
  • pogârcisem
a II-a (tu)
  • pogârcești
(să)
  • pogârcești
  • pogârceai
  • pogârciși
  • pogârciseși
a III-a (el, ea)
  • pogârcește
(să)
  • pogârcească
  • pogârcea
  • pogârci
  • pogârcise
plural I (noi)
  • pogârcim
(să)
  • pogârcim
  • pogârceam
  • pogârcirăm
  • pogârciserăm
  • pogârcisem
a II-a (voi)
  • pogârciți
(să)
  • pogârciți
  • pogârceați
  • pogârcirăți
  • pogârciserăți
  • pogârciseți
a III-a (ei, ele)
  • pogârcesc
(să)
  • pogârcească
  • pogârceau
  • pogârci
  • pogârciseră
pogârcire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pogârcire
  • pogârcirea
plural
  • pogârciri
  • pogârcirile
genitiv-dativ singular
  • pogârciri
  • pogârcirii
plural
  • pogârciri
  • pogârcirilor
vocativ singular
plural
Intrare: poghircit
poghircit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pobârcit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pobârcit
  • pobârcitul
  • pobârcitu‑
  • pobârci
  • pobârcita
plural
  • pobârciți
  • pobârciții
  • pobârcite
  • pobârcitele
genitiv-dativ singular
  • pobârcit
  • pobârcitului
  • pobârcite
  • pobârcitei
plural
  • pobârciți
  • pobârciților
  • pobârcite
  • pobârcitelor
vocativ singular
plural
pogârcit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pogârcit
  • pogârcitul
  • pogârcitu‑
  • pogârci
  • pogârcita
plural
  • pogârciți
  • pogârciții
  • pogârcite
  • pogârcitele
genitiv-dativ singular
  • pogârcit
  • pogârcitului
  • pogârcite
  • pogârcitei
plural
  • pogârciți
  • pogârciților
  • pogârcite
  • pogârcitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)