2 intrări

  • poghirci pobârci pobirci pogări pogârci pogârcire
  • poghircire pobârcire pobircire pogârcire

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pogârcire sf vz poghircire

pobirci2 v vz poghirci[1] corectată

  1. În original, greșit tipărit: vz poghirici LauraGellner

poghirci vt [At: KLEIN, D. 401 / V: (îrg) pobârci, (înv) pogări, pobi~, (reg) pogârci, porg~[1], borghirci / Pzi: ~rcesc / E: bg побиркам, srb pabirčiti] (Fșa) 1 (Reg) A aduna cereale, fructe rămase după cules Si: a strânge. 2 (Îrg) A fura.

  1. Referința încrucișată recomandă varianta de față în forma: porghici LauraGellner

poghircire sf [At: KLEIN, D. 401 / V: pobir~, pobâr~, pogâr~ / Pl: ~ri / E: poghirci] (Trs; înv) Strângere a cerealelor, fructelor etc. rămase după cules Si: (înv) poghircitură, (reg) poghircit1.

porghici2[1] v vz poghirci

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită: porghirci LauraGellner

pogârcì v. Mold. a culege spicele lăsate în urmă. [Și pobârcì = serb. POBIRČITI, a spicui].

pobîrcésc (Mold.) și pogîrcésc (Mold. Munt.), și poghircésc (Trans.) v. tr. (sîrb. pa-birčiti, a culege spice după seceriș, pabirak, pobîrcire, vsl. pabirĭ, pabirŭkŭ, strugure rămas după cules, pobirŭkŭ, culegere, po-birati, a culege, d. bratiberon, a lua, a culege. V. sobor). Culeg spicele rămase după seceriș, struguriĭ rămașĭ după cules ș. a.: găinile pogîrcesc zoană la treĭerat. V. spicuĭesc, tăbîrcesc.

poghircésc și pogîrcésc, V. pobîrcesc.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pogîrcí (-césc, -ít), vb.1. (Refl.) A se strînge, a se zgîrci, a se boți, a se plisa. – 2. A spicui, a culege spicele căzute. – Var. poghirci, Mold. pogîrji, pobîrci. Sl. grŭciti „a strînge”, cu suf. po-. Ultima var. s-a contaminat cu sl. pobirŭkŭ „culegere”, pabirŭkŭ „strugure necules”, sb. pabirčiti „a spicui”. Explicația din rom. numai pentru ultimul etimon (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 272), este insuficientă. – Der. poghircă, s. f. (Mold., stîrpitură, lepădătură; pleavă de cînepă). Cf. sgîrci, pobir.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pobârcí, pobârcésc, vb. IV (reg.) v. pogârci.

pogârcí, pogârcésc, vb. IV (reg.) a culege spicele lăsate în urmă.

poghircí, poghircésc, vb. IV (reg.) 1. (înv. și reg.; despre cereale sau fructe rămase după cules) a aduna, a strânge. 2. (reg.) a fura.

poghircíre, poghircíri, s.f. (înv. și reg.) adunare, strângere a cerealelor sau a fructelor rămase după cules.

Intrare: poghirci
poghirci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pobârci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pobirci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pogări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pogârci
  • pogârcire
  • pogârcit
  • pogârcitu‑
  • pogârcind
  • pogârcindu‑
singular plural
  • pogârcește
  • pogârciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pogârcesc
(să)
  • pogârcesc
  • pogârceam
  • pogârcii
  • pogârcisem
a II-a (tu)
  • pogârcești
(să)
  • pogârcești
  • pogârceai
  • pogârciși
  • pogârciseși
a III-a (el, ea)
  • pogârcește
(să)
  • pogârcească
  • pogârcea
  • pogârci
  • pogârcise
plural I (noi)
  • pogârcim
(să)
  • pogârcim
  • pogârceam
  • pogârcirăm
  • pogârciserăm
  • pogârcisem
a II-a (voi)
  • pogârciți
(să)
  • pogârciți
  • pogârceați
  • pogârcirăți
  • pogârciserăți
  • pogârciseți
a III-a (ei, ele)
  • pogârcesc
(să)
  • pogârcească
  • pogârceau
  • pogârci
  • pogârciseră
pogârcire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pogârcire
  • pogârcirea
plural
  • pogârciri
  • pogârcirile
genitiv-dativ singular
  • pogârciri
  • pogârcirii
plural
  • pogârciri
  • pogârcirilor
vocativ singular
plural
Intrare: poghircire
poghircire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poghircire
  • poghircirea
plural
  • poghirciri
  • poghircirile
genitiv-dativ singular
  • poghirciri
  • poghircirii
plural
  • poghirciri
  • poghircirilor
vocativ singular
plural
pobârcire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pobârcire
  • pobârcirea
plural
  • pobârciri
  • pobârcirile
genitiv-dativ singular
  • pobârciri
  • pobârcirii
plural
  • pobârciri
  • pobârcirilor
vocativ singular
plural
pobircire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pogârcire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)