opțiuni

9 definiții pentru podvig

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

podvig sn [At: VARLAAM, C. 367 / V: ~vic, ~toig (Pl ~igi, ~e) smn, potv~ / Pl: ~uri / E: slv подвигъ] 1 (Înv) Penitență. 2 (Îdt) Cingătoare pe care o poartă călugării.

podvíg n., pl. urĭ (vsl. po-dvĭgŭ, luptă, întrecere). L. V. Canon, chin, suferință, mortificare (a unuĭ sfînt, a unuĭ pustnic, a unuĭ păcătos).

podvic sn vz podvig

potoig smn vz podvig

potvig sn vz podvig

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PODVIG s. v. canon, pedeapsă, penitență.

podvig s. v. CANON. PEDEAPSĂ. PENITENȚĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

podvig (-guri), s. n. – Penitență, mortificare. Sl. podvigŭ „luptă” (Miklosich, Slaw. Elem., 37). – Der. podvigui, vb. refl. (a se mortifica).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

podvig, podviguri, s.n. (înv.) 1. pedeapsă (în post și rugăciuni) impusă de preot după spovedanie; canon, penitență. 2. cingătoare purtată de călugări.

Intrare: podvig
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podvig
  • podvigul
  • podvigu‑
plural
  • podviguri
  • podvigurile
genitiv-dativ singular
  • podvig
  • podvigului
plural
  • podviguri
  • podvigurilor
vocativ singular —
plural —
podvic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
potoig
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
potvig
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)