2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PODUȚ2, poduțuri, s. n. Podeț. – Pod + suf. -uț.

PODÚȚ1, poduți, s. m. (Iht.) Scobar. – Din magh. paduc.

PODÚȚ1, poduți, s. m. (Iht.) Scobar. – Din magh. paduc.

PODÚȚ2, poduțuri, s. n. Podeț. – Pod + suf. -uț.

PODÚȚ1, poduți, s. m. (Iht.) Scobai. Somnii și poduții sînt pești scumpi, cine-i poate prinde. RETEGANUL, la CADE.

PODÚȚ2, poduțuri, s. n. (Rar) Podișor. Cine dracu-a mai văzut Iarbă verde sub poduți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 444.

poduț m. Buc. scobar. [Ung. PADUC, citește poduț (din rus. PODUSTŬ)].

podúț m. (ung. paduc [citit poduț] d. rus. podúst, pol. podusta). Trans. Scobaĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

podúț2 (podeț) (rar) s. n., pl. podúțuri

podúț1 (pește) s. m., pl. podúți

podúț (podeț) s. n., pl. podúțuri

podúț (zool.) s. m., pl. podúți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PODÚȚ s. v. poduleț, scobar.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

podúț (podúți), s. m. – Pește de rîu (Chondrostoma nasus). Mag. paduc (Gáldi, Dict., 152; cf. Cihac, II, 271).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

podúț, poduțuri, s.n. – Podeț. – Din pod (< sl. podǔ) + suf. - (DEX, MDA).

podúț, -uri, s.n. – Podeț. – Din pod (< sl. podǔ) + -uț.

Intrare: poduț (iht. -i)
poduț (iht. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poduț
  • poduțul
  • poduțu‑
plural
  • poduți
  • poduții
genitiv-dativ singular
  • poduț
  • poduțului
plural
  • poduți
  • poduților
vocativ singular
plural
Intrare: poduț (podeț; -uri)
poduț (podeț; -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poduț
  • poduțul
  • poduțu‑
plural
  • poduțuri
  • poduțurile
genitiv-dativ singular
  • poduț
  • poduțului
plural
  • poduțuri
  • poduțurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)