2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PODUȚ2, poduțuri, s. n. Podeț. – Pod + suf. -uț.

PODÚȚ1, poduți, s. m. (Iht.) Scobar. – Din magh. paduc.

PODÚȚ1, poduți, s. m. (Iht.) Scobar. – Din magh. paduc.

poduț2 sn [At: LB / Pl: ~uri, (îvr, sm) ~i / E: pod1 + -uț] 1-6 (Reg; șhp) Podeț1 (1-2, 4-7). 7-8 (Pop) Podeț1 (3, 8).

poduț1 sm [At: KLEIN, D. 401 / Pl: ~i / E: mg paduc] (Iht; reg) Scobar (Chondrostoma nasus).

PODÚȚ2, poduțuri, s. n. Podeț. – Pod + suf. -uț.

PODÚȚ1, poduți, s. m. (Iht.) Scobai. Somnii și poduții sînt pești scumpi, cine-i poate prinde. RETEGANUL, la CADE.

PODÚȚ2, poduțuri, s. n. (Rar) Podișor. Cine dracu-a mai văzut Iarbă verde sub poduț? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 444.

poduț m. Buc. scobar. [Ung. PADUC, citește poduț (din rus. PODUSTŬ)].

podúț m. (ung. paduc [citit poduț] d. rus. podúst, pol. podusta). Trans. Scobaĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

poduț1 (pește) s. m., pl. poduți

poduț2 (podeț) (rar) s. n., pl. poduțuri

podúț (zool.) s. m., pl. podúți

podúț (podeț) s. n., pl. podúțuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

podúț (podúți), s. m. – Pește de rîu (Chondrostoma nasus). Mag. paduc (Gáldi, Dict., 152; cf. Cihac, II, 271).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

podúț, poduțuri, s.n. – Podeț. – Din pod (< sl. podǔ) + suf. - (DEX, MDA).

podúț, -uri, s.n. – Podeț. – Din pod (< sl. podǔ) + -uț.

Intrare: poduț (iht.)
poduț1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poduț
  • poduțul
  • poduțu‑
plural
  • poduți
  • poduții
genitiv-dativ singular
  • poduț
  • poduțului
plural
  • poduți
  • poduților
vocativ singular
plural
Intrare: poduț (podeț)
poduț2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poduț
  • poduțul
  • poduțu‑
plural
  • poduțuri
  • poduțurile
genitiv-dativ singular
  • poduț
  • poduțului
plural
  • poduțuri
  • poduțurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

poduț, poduțisubstantiv masculin

  • 1. ihtiologie Scobar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: scobar
    • format_quote Somnii și poduții sînt pești scumpi, cine-i poate prinde. RETEGANUL, la CADE. DLRLC
etimologie:

poduț, poduțurisubstantiv neutru

  • 1. Podeț, podișor, poduleț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cine dracu-a mai văzut Iarbă verde sub poduț? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 444. DLRLC
etimologie:
  • Pod + sufix -uț. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.