podnojă¹ sf vz podnog

podnojă² sf vz podnojie

PODNOJĂ, podnoje, s. f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele două tălpigi cu care se mișcă ițele războiului de țesut; iapă. La catastiful meu mai sînt podnojele și rogojinile. SADOVEANU, P. M. 135.

PODNOJIE, podnojii, s. f. 1. (Înv.) Perniță sau preș pus sub picioare pentru a le feri de frig. ♦ (Reg.) Ștergătoare de picioare din papură. 2. (Pop.) Fiecare dintre cele două pedale așezate în partea de jos a războiului de țesut, cu ajutorul cărora se schimbă ițele; p. ext. sforile cu care sunt legate aceste pedale. [Var.: (reg.) podnojă s. f.] – Din sl. podnožije, bg. podnoga, sb. podnožje, rus. podnožje, ucr. podnižžja.

patnog s vz podnog^[1] modificată

patnojă sf vz podnog^[1] modificată

patuogi^[1] ssp vz podnojie corectat(ă)

pănoj^[1] sm vz podnojie

pocnajeni^[1] ssp vz podnog corectat(ă)

pocnoj sm vz podnog

pocnojie sf vz podnog

podnoaje sf vz podnog

podnog sm [At: DAMÉ, T. 135 / V: (reg) patn~, patnogi smp, patnojă sf, pănoj, pocnajeni (A: nct) ssp, pocnoj, pocnojie, podnoage sf, ~oaje sf, ~ojă (Pl: ~je) sf, pognoj, pognojie, pomnoaje sf, pomnoj, pomojnii sfp, ponog, ponoș s, ponojie sf, pom~, pornoj, pornojie, potinojie sf, potnoc, potnog, potnoj, potnojie sf / Pl: ~ogi / E: bg поднога, подножие] 1 (Pop) Fiecare dintre cele două pedale din partea de jos a războiului de țesut, cu care se schimbă ițele Si: (pop) iapă, tălping. 2 (Pex) Fiecare dintre sforile cu care sunt legați podnogii (1) Vz talpă, schimbător. 3 (Reg; îf pomnoaje) Curea la șa. 4 (Reg; îf podnoaje) Legătură de zdrențe. corectat(ă)

podnojie sf [At: PSALT. 204 / V: (reg) ~jă, potnoj sn (Pl: ~e), potnojă, potnojină / Pl: ~ii / E: slv подножиѥ] 1 (Bis; înv) Scăunel scund folosit de obicei ca sprijin pentru picioare. 2 (Reg) Perniță sau preș pus sub picioare pentru a feri de frig. 3 (Reg) Ștergătoare de papură pentru picioare.

pognoj sm vz podnog^[1] corectat(ă)

pognojie sf vz podnog

pomnoaje sf vz podnog

pomnoj sm vz podnog

pomojnii sfp vz podnog

ponoage^[1] sf vz podnog

ponog sn vz podnog

ponoj^[1] s vz podnog

ponojie^[1] sf vz podnog

ponoș sm vz podnog

pornoj sm vz podnog

pornojie sf vz podnog

potinojie sf vz podnog

potnoc sm vz podnog

potnog sm vz podnog

potnoj¹ sm vz podnog

potnoj² sn vz podnojie

potnojă sf vz podnojie

potnojină sf vz podnojie

PODNOJIE, podnojii, s. f. 1. (Înv.) Perniță sau preș pus sub picioare pentru a le feri de frig. ♦ (Reg.) Ștergătoare de picioare din papură. 2. (Pop.) Fiecare dintre cele două pedale așezate în partea de jos a războiului de țesut, cu ajutorul cărora se schimbă ițele; p. ext. sforile cu care sunt legate aceste pedale. [Var.: (reg.) podnojă s. f.] – Din sl. podnožije, bg. podnoga, scr. podnožje, rus. podnožje, ucr. podnižžja.

POTNOG, potnogi, s. m. (De obicei la pl.) Fiecare dintre lopățelele de la războiul de țesut, pe care țesătoarea apasă cu picioarele pentru a schimba ițele; pedală, iapă, tălpigă; p. ext. sfoara cu care se leagă aceste lopățele. Picioarele-i călcau repede pe potnogii de sub război. SANDU-ALDEA, D. N. 217.

potnogi m. pl. iepele sau călcătorile răsboiului de țesut. [Slav. PODŬNOGŬ, lit. sub picioare].

podnójie, V. potnojă.

potnóg m. (vsl. podŭnogŭ. V. potnojă). Vest. Pl. Pedalele războĭuluĭ de țesut, care se numesc și tălpigĭ și ĭepe. – Și ponógĭ, pl. (rut. ponóži, pl.).

potnójă f., pl. ĭ (vsl. podunožiĭe, scăunel, d. podŭ, dedesupt, și noga, picĭor; bg. podnožie, pĭedestal; rus. podnóžie, scăunel, podnožka, scara trăsuriĭ, pl. -óžkí, potnogĭ. V. nojiță, pîrnoajă). Rotocol gros de postav orĭ de pătură pe care se stă în biserică p. a feri picĭoarele de răceala pavimentuluĭ. – Vechĭ -ójie, talpă; scăunel de rezemat picĭoarele, taburet. V. vultur.

podnojie (înv., pop.) (desp. -ji-e) s. f., art. podnojia (desp. -ji-a), g.-d. art. podnojiei; pl. podnojii, art. podnojiile (desp. -ji-i-)

potnog s. m., pl. potnogi

podnojie (înv., pop.) (-ji-e) s. f., art. podnojia (-ji-a), g.-d. art. podnojiei; pl. podnojii, art. podnojiile (-ji-i-)

potnog s. m., pl. potnogi

podnojie s. f. (sil. -ji-e), art. podnojia (sil. -ji-a), g.-d. art. podnojiei; pl. podnojii, art. podnojiile (sil. -ji-i-)

potnog s. m., pl. potnogi

POTNOG s. v. iapă, schimbător, tălpig.

potnog s. v. IAPĂ. SCHIMBĂTOR. TĂLPIG.

podnojie (podnojii), s. f. – Scăunel. Sl. podŭnožije (Tiktin). Sec. XVI-XVII, înv. E dubletul lui podnoje, s. f. (tălpig), din același cuvînt sl., al lui podnoșcă, mai frecvent în formă de pl. podnoști, s. f. (tălpig), din rus. podnožka sau bg. podnožki (Conev 61); al lui potnog, s. n. (pedală la războiul de țesut), din sl. podŭnogŭ; și al lui pîrnojie, s. f. (pămînt nelucrat), din bg., sb. podnožie „cîmp la poalele munților” (Candrea).

podnog, podnogi, s.m. 1. (pop.) fiecare dintre cele două pedale așezate în partea de jos a războiului de țesut, cu ajutorul căruia se schimbă ițele; iapă, tălpig, talpă, schimbător. 2. (reg.; în forma „pomnoaje”) nume dat uneia dintre curelele de la șa. 3. (reg.; în forma „podnoaje”) legătură de zdrențe.