7 definiții pentru podeață
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PODEAȚĂ, podețe, s. f. (Rar) Platformă, estradă, podium. – Pod + suf. -eață.
PODEAȚĂ, podețe, s. f. (Rar) Platformă, estradă, podium. – Pod + suf. -eață.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
podeață sf [At: CAMIL PETRESCU, 0. I, 407 / Pl: ~ețe / E: pod1 + -eață] 1 (Olt) Podeț1 (3). 2 (Rar) Podium (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PODEAȚĂ, podețe, s. f. (Rar) Platformă, estradă. Umbrarul din grădină a început să se umple de lume. Lăutarii s-au întors pe podeață și cîntă acum de zor. CAMIL PETRESCU, O. I 407.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
podeață (rar) s. f., g.-d. art. podeței; pl. podețe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
podeață (rar) s. f., g.-d. art. podeței; pl. podețe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
podeață s. f., g.-d. art. podeței; pl. podețe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
podeață, podețe, s.f. (reg.) 1. parte a podului casei aflată pe capetele ieșite în afară ale grinzilor; polată. 2. scenă, estradă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F12) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
podeață, podețesubstantiv feminin
-
- Umbrarul din grădină a început să se umple de lume. Lăutarii s-au întors pe podeață și cîntă acum de zor. CAMIL PETRESCU, O. I 407. DLRLC
-
etimologie:
- Pod + sufix -eață. DEX '98 DEX '09