podanc, podenci, (podancă, podan), s.n. – Terasă, loc neted într-o zonă deluroasă. ♦ (top.) Podenci, platou în Suciu de Sus; Podanc, șes, platou în Lăpușu Românesc și Răzoare; Podeancu cel Mare, platou în Rogoz. „În zonă este încă viu apelativul podancă, cu sensul de terasă. Apelativ rar” (Vișovan, 2008: 202-203). – Din pod „platformă” (< sl. podǔ) + suf. -anc.