procov sn vz pocrov

PROCOV, procoave, s. n. (Învechit și regional) Văl, pînză cu care se acoperă diverse lucruri; pătură, postav ordinar. M-a trimis doamna de sus la a de jos, să-i dai un procov neurzit, nețăsut, necroit (Gheața). PĂSCULESCU, L. P. 84.

PROCOV, procoave, s. n. (Înv.) Văl, pînză cu care se acoperă diverse lucruri; pătură, postav. – Slav (v. sl. pokrovŭ).

procov n. 1. hobot de mireasă; 2. preș, scoarță. [Slav. POKROVŬ, acoperământ, văl].

procóv, V. pocrov.

plocov sn vz pocrov

pocroavă sf vz pocrov

pocrov, ~ă [At: (a. 1652) ap. TDRG / V: (înv) procov sn, (îrg) pro~ sn, (reg) plocov sn, ~croavă sf, procoavă sf, procou sn / Pl: ~e, ~oave / E: slv покровъ] 1 sn (Îrg) Pocrovăț (1). 2 sn (Înv) Țesătură fină ca voalul pentru acoperit capul, uneori și pieptul. 3 sna (Reg; pex; mpl) Sărbătoare creștină la 1 octombrie, care prăznuiește acoperământul Maicii Domnului. 4 sf (Reg; spc; îf procov) Văl de mireasă. 5 sn (Ban; îf procou) Pânză pe fața mortului. 6 sn (Reg; îf procov) Scutec. 7 sn (Trs; Mun) Covor țărănesc Si: scoarță. 8 sn (Trs; Mun) Pătură groasă Si: (îrg) pocroviță (4), pocruț (2). 9 sna (Reg; lpl; îf pocroavele) Sărbătoare creștină la 29 august, care prăznuiește tăierea capului Sfântului Ioan. 10 sf (Bot; reg) Scânteiuțe (Aster novi-belgii). 11 sf (Bot; reg) Săpuneală (Aster noval auglice). 12 sf (Bot; reg) Albăstrică (Aster tripolium).

procoavă sf vz pocrov^[1] corectat(ă)

procou sn vz pocrov^[1] corectat(ă)

provocov^[1] sn vz pocrov

pocróv n., pl. oave (vsl. po-krovŭ, învălitoare, covor, d. po-kryti, a acoperi; sîrb. pokrov, rus. pokróv și pokrýška. V. croh, pocrovăț, pocriș). Vechĭ. Învălitoare (de lucrurĭ sfinte). Coviltir (ArhO. 1924, 130). O sărbătoare la 1 Octobre (în onoarea văluluĭ Maĭciĭ Domnuluĭ). Azĭ. Trans. Procov, vălu mireseĭ. Preș, scoarță.

PROCOV s. v. cergă, cuvertură, învelitoare, pătură, văl, velință, voal.

procov s. v. CERGĂ. CUVERTURĂ. ÎNVELITOARE. PĂTURĂ. VĂL. VELINȚĂ. VOAL.

POCROV s. v. acoperământ.

pocrov s. v. ACOPERĂMÎNT.

pocrov (-vuri), s. n. – 1. Pătură, pled. – 2. Pînză pentru întrebuințări liturgice. – Var. procov. Mr. pucrov „covoraș”. Sl. pokrovŭ (Cihac, II, 269; Conev 84), cf. bg. pokrov, ngr. πορϰώβα. – Der. Pocroavă (var. Procoavă), s. f. (nume popular al sărbătorii de 1 octombrie, Acoperămîntul Maicii Domnului); pocrovăț (var. procovăț), s. n. (antimis), din sl. pokrovĭcĭ; procoviță, s. f. (Trans., scoarță, cuvertură), var. Banat pricoiță, cf. Miklosich, Slaw. Elem., 37.

pocrov, -ă, s.n. și f. 1. (înv. și reg.) acoperământ pentru obiectele de cult; pocrovăț. 2. (înv.) țesătură fină ca un voal pentru acoperit capul. 3. (reg.; la pl. art.) sărbătoare creștină la 1 octombrie (acoperământul Maicii Domnului). 4. (reg.; în forma „procov”) văl de mireasă. 5. (reg.) pânza de pe fața mortului. 6. (reg.; în forma „procov”) scutec de copil. 7. (reg.) covor țărănesc, scoarță; pătură groasă, pocroviță, pocruț. 8. (reg.; la pl. art. în forma „pocroavele”) sărbătoare creștină la 29 august (Tăierea capului sfântului Ioan Botezătorul). 9. (s.f.; reg.) mică plantă erbacee cu tulpina ramificată la bază și cu flori roșii, roz sau albastre; scânteiuță.

procov s. n. v. pocrov.

pocrov, pocrove și pocroave s. n. (Înv. și reg.) 1. Pocrovăț (1). 2. Pânză care se pune pe fața mortului. 3. (În forma pocroavele) Sărbătoare creștină la 29 august, când se sărbătorește tăierea capului sf. Ioan Botezătorul, precum și la 1 octombrie, când se prăznuiește acoperământul Maicii Domnului. [Var.: procov s. n.] – Din sl. pokroŭ.