3 intrări

92 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POCLON s. n. v. plocon.

poclon n. Mold. V. plocon: au venit sătenii cu pocloane de ziua d-tale AL.

PLAPOMĂ s. f. v. plapumă.

PLAPUMĂ, plăpumi, s. f. Învelitoare groasă, formată din două foi de pânză, de mătase, de stofă etc. între care se fixează prin cusături ornamentale un strat de lână, de puf sau de vată și care se folosește ca acoperitoare la dormit. ◊ Expr. Întinde-te cât ți-e (sau cât te ține) plapuma = nu acționa decât în limitele posibilităților tale. [Var.: plapomă s. f.] – Din ngr. páploma.

PLOCON, plocoane, s. n. 1. (În timpul dominației otomane în Țările Române) Dar făcut în semn de recunoaștere a suzeranității otomane. 2. Dar, cadou (oferit pentru a obține o favoare). ◊ Expr. A duce (sau a aduce, a trimite etc. pe cineva) plocon (cuiva) = a prezenta pe cineva cuiva, a pune pe cineva în fața cuiva. ♦ Spec. Dar care se dă nașilor (la nuntă, la botez sau în anumite ocazii). 3. (Înv.) Jertfă, ofrandă. 4. (Și în sintagma plocon de nume) Denumire dată, în Evul Mediu, în Țările Române, unor dări sau daruri, devenite apoi obligații ale birnicilor. [Var.: poclon s. n.] – Din sl. poklonŭ.

POTLOG, potloage, s. n. Bucată de piele cu care se cârpește încălțămintea; petic. – Din bg., sb. podlog.

plapumă sf [At: ANON. CAR / V: (îvp) ~poma, (pop) ~pămă, (îrg) plapănă[1], poplon (Pl și: ~oane), (înv) plapan sn, paplămă, paplomă, paplonă, (reg) paclomă, paploa (Pl: ~me), paplumă, placumă, plapănă, plapâmă, plapână, plapon sn, plaponă (A și: plapo), ploplon (Pl: ~oane), plopon (Pl: ~uri, ~oane) sn, poclon (Pl: ~oane) sn, potlon sn / Pl: plăpumi, (reg) ~mi, plăpimi / E: ngr πάπλωμα] 1 Obiect confecționat din două bucăți de pânză, de mătase, de stofă etc. de formă dreptunghiulară, între care este introdus și fixat prin matlasare un strat de lână, de puf sau de vată și care se folosește ca învelitoare a corpului în timpul somnului Si: (reg) ogheal. 2 (Rar; îe) A trage ~ma A lua partea cea mai bună din ceva. 3 (Pfm; îe) A se întinde cât îi e (sau cât îi ajunge, cât îl ține) ~ma A nu acționa decât în limitele posibilităților. 4 (Fam; îe) A-și lua o ~ A se pune la adăpost de răspunderi. 5 (Fam; îae) A-și lua măsuri de prevedere. corectat(ă)

  1. În original, tipărit greșit: plapămă; varianta în această formă există deja — LauraGellner

plocon sn [At: CORESI, L. 427/8 / V: (îvp) poclon, (reg) ~oa sf / E: slv поклонъ] 1 (Înv) Ofrandă adusă divinității. 2 (În Evul Mediu; în țările române) Dar omagial intrând în obligațiile vasalilor către Poartă sau a supușilor către curtea domnească ori către stăpânul moșiei. 3 (În Evul Mediu; în țările române; șîs ~ de nume) Denumire generică dată unor daruri și unor dări, devenite în timp obligații ale birnicilor. 4 (Fam; prt) Ceea ce se dă cuiva în schimbul unui serviciu sau pentru a obține o favoare, un privilegiu. 5 (Pgn) Dar. 6-7 (Înv; îe) A duce (sau a aduce, a trimite, a încredința etc. pe cineva) ~ (cuiva) sau (rar) a se duce ~ (A preda pe cineva cuiva sau) a se preda. 8 (Îae) A duce cuiva pe cineva nedorit. 9 (Irn; îe) A-i pica ~ A-i veni cuiva pe neașteptate ceva sau cineva nesuferit. 10 (Spc) Dar care se dă nașilor la nuntă, la botez, miresei ori tinerilor căsătoriți la nuntă etc. 11 (Reg) Plecăciune. 12 (Reg) Mătanie.

plotog sm, sn vz potlog[1] corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: vz protlog LauraGellner

poclog[1] sn vz potlog

  1. Variantă neatestată de definiția principală — LauraGellner

potlog [At: (a. 1726-1733) N. A. BOGDAN, C. M. 159 / V: (îrg) plotog sm, sn, podlog, (reg) plocog, plotoa sf, poclon sn, polog sn, porlog sn, potloa sf / Pl: ~oge / E: bg подлога] 1 sn (Pop) Bucată de piele groasă, de proastă calitate cu care se cârpește încălțămintea sau talpa încălțămintei. 2 sn (Pop) Bucată de piele proastă, veche, ruptă, uscată de la încălțăminte. 3 sn (Pop; pgn) Petic. 4 sn (Pop) Bucată. 5 sn (Înv; îe) A-i pune (cuiva) ~ pe nas A dojeni pe cineva. 6 sn (Înv; îae) A face de rușine pe cineva. 7 sn (Reg; îe) A nu avea porlog pe nas A nu avea rușine. 8 sn (Reg; îae) A-și permite prea mult. 9 sn (Reg; îe) A-și pune plotog pe gură A-și impune să tacă. 10 sn (Reg) Obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. vechi, uzat, stricat, zdrențuit Si: ruptură, vechitură. 11 av (Reg) Foarte rupt Si: zdrențuit. 12 av (Reg îf plotog) Foarte gros. 13 av (Reg) Foarte îndesat. 14 av (Reg) Îngrămădit unul în altul. 15 sn (Reg; îf porlog) Piele îngroșată pe care o au caii sub genunchiul picioarelor din spate și deasupra genunchiului picioarelor din față. 16 sf (Trs; îf plotoagă) Ochelari pentru cai. 17 sn (Mol; Buc) Botniță cu cuie, care se pune vițeilor pentru a nu putea suge. 18 sn (Reg) Epitet dat unui cal slab și bătrân. 19 sm (Pop) Persoană decăzută fizic și moral Si: căzătură. 20 sf (Pop; spc) Prostituată. 21 sm (Pop) Om ticălos, netrebnic. 22 sn (Reg; îf porlog) Trăsnaie. 23 sn (Trs; Olt) Unealtă rudimentară, făcută dintr-o bucată uzată de piele de oaie, folosită la văruitul caselor de pământ. 24 sn (Ban; Trs; șîs plotogu dinăinte) Cozonac. 25 sn (Reg) Unealtă pentru tors nedefinită mai îndeaproape.

PLAPUMĂ, plăpumi, s. f. Învelitoare groasă, formată din două foi de pânză, de mătase, de stofă etc. între care este introdus și fixat prin cusături ornamentale un strat de lână, de puf sau de vată și care se folosește ca acoperitoare la dormit. ◊ Expr. Întinde-te cât ți-e (sau cât te ține) plapuma = nu acționa decât în limitele posibilităților tale. [Var.: plapomă s. f.] – Din ngr. páploma.

PLOCON, plocoane, s. n. 1. Dar omagial intrând în obligațiile vasalilor către Poartă sau ale supușilor către curtea domnească sau către stăpânul moșiei; (astăzi, fam.) dar, cadou (făcut adesea pentru un serviciu, o favoare). ◊ Expr. A duce (sau a aduce, a trimite etc. pe cineva) plocon (cuiva) = a prezenta pe cineva cuiva, a pune pe cineva în fața cuiva. ♦ Spec. Dar care se dă nașilor (la nuntă, la botez sau în anumite ocazii). 2. (Înv.) Jertfă, ofrandă. 3. (Și în sintagma plocon de nume) Denumire dată, în evul mediu, în țările române, unor dări sau daruri, devenite apoi obligații ale birnicilor. [Var.: poclon s. n.] – Din sl. poklonŭ.

POTLOG, potloage, s. n. Bucată de piele cu care se cârpește încălțămintea; petic. – Din bg., scr. podlog.

PLAPUMĂ, plăpumi, s. f. (Și în forma plapomă) Învelitoare groasă, formată din două foi de pînză, mătase, stofă etc., între care este introdus și fixat prin cusături ornamentale un strat de lînă, de vată sau de fulgi, folosită ca acoperitoare la dormit; (Mold.) oghial. Lîngă horn, pe un pat lat, erau clădite perne, lăvicere și plapome. SADOVEANU, O. I 362. S-a urcat în pat și a tras plapuma pînă la bărbie. C. PETRESCU, C. V. 215. Pe un pat de tablă, nestrîns, o plapomă veche, albastră. BASSARABESCU, V. 29. ◊ Expr. Întinde-te cît ți-e (sau cît te ține) plapuma = nu pretinde mai mult decît îți permit posibilitățile. – Variantă: plapomă, plapome, s. f.

PLOCON, plocoane, s. n. 1. Dar, cadou; p. ext. dar oferit cuiva la ocazii solemne, în semn de prețuire sau de respect (în trecut mai ales pentru a obține o favoare). Și-și mai rotunjește starea și cu plocoane și cu mînă de lucru, pe care n-o plătește. PAS, Z. I 155. Lupul în urmă spre tron se duce, Și după vechiul, bun obicei, Măriei-sale plocon îi duce Și înainte-i pune doi miei. ALEXANDRESCU, P. 62. ◊ (În legătură cu persoane; astăzi glumeț sau ironic) Le-a trimis procurorul citații să vină la parchet. S-au dus singuri plocon, în loc să se ascundă. PAS, Z. IV 236. Boierul i-a cumpărat lui Mură o vioară de nu știu cîte sute de galbeni și era boierul gata să-l trimită pe Mură plocon domnului său și rudei sale, măriei-sale vodă. GALACTION, O. I 69. Va crește pe Lya, o va face femeie desăvîrșită... și pe urmă i-o va încredința plocon. GHEREA, ST. CR. I 274. 2. Dar oferit în trecut turcilor, în semn de supunere și de recunoaștere a suzeranității lor. Mircea cel Bătrîn, Bogdan și alții au închinat țara la împărăție. Închinarea consista în oarecare plocoane și ajutoare felurite, pe care vasalul trebuia să le dea căpeteniei sale morale. ODOBESCU, S. II 17. Trimise pe logofătul Tăut cu un plocon de zece pungi de bani și însoțit de o ceată de pedestrime, ca să meargă la sultanul turcilor să-i închine Moldova. BĂLCESCU, O. I 81. ♦ (Învechit) Impozit, dare, bir. Se hotărî ca boierii și mănăstirile să plătească ploconul, ajutorința, mucarerul, văcăritul și oieritul în toți anii. BĂLCESCU, O. I 17. – Variantă: poclon (CREANGĂ, P. 305, ALECSANDRI, T. 184, ȘEZ. XXI 5) s. n.

POTLOG, potloage, s. n. Bucată (veche) de piele, petic cu care se cîrpește încălțămintea. Moș Ioniță trăia din potloagele pe care le punea încălțămintei oamenilor din mahala. PAS, Z. I 197. Îi pui potlog [opincii], Mă duc la joc, Și tot strig o dată hop! ȘEZ. V 15. – Variantă: plotog s. n.

PLAPUMĂ plăpumi f. Învelitoare groasă pentru dormit, confecționată din două bucăți de țesătură, cusute de jur-împrejur, între care se pune un strat de lână, de puf sau de vată, prins printre cusături (ornamentale). ◊ Întinde-te cât ți-i ~a acționează în limitele posibilităților pe care le ai. [G.-D. plăpumii] /<ngr. páploma corectat(ă)

PLOCON ~oane n. 1) (în Moldova și în Muntenia medievală) Dar oferit de supușii Porții Otomane, curții domnești sau moșierului. 2) fam. Cadou făcut unei persoane pentru a obține o favoare sau drept mulțumită pentru un serviciu ◊ A duce (sau a aduce, a trimite) pe cineva ~ cuiva a prezenta pe cineva în fața cuiva (în semn de omagiu sau pentru a fi judecat sau pedepsit). /<sl. poklonu

POTLOG ~oage n. Petic de piele cu care se cârpește încălțămintea. /<sb. podlog

PLOCON s.n. (Mold., ȚR) Dar, cadou. A: Pocloane de vin de la orașă. URECHE. Au trimis la Poartă poclon de au mulțămit împăratului. NECULCE; cf. A 1756, 11v; A 1777, 12r. B: I-au trimis la Țarigrad cu bani ca să dea pocloanile domniei. IST. ȚR. Mehmet . . . vrea să mărească ploconul rumânilor si al moldovenilor. R. POPESCU; cf. ANON. CANTAC.; ANTIM; ESOPIA 1705; A 1717, 24v, 42r. Variante: poclon (URECHE; IST. ȚR; ANON. CANTAC.; ANTIM ; ESOPIA 1705; R. POPESCU; A 1717, 27v, 42r; A 1756, 11v; A 1777, 12r). Etimologie: sl. poklonŭ. Cf. p e ș c h e ș.

plapomă f. învelitoare de pat de stofă colorată și căptușită cu vată. [Gr. mod. PLÁPOMA].

plocon n. 1. dar făcut unui superior de către un inferior: după vechiul obiceiu, Măriei sale plocon îi duce GR. AL.; 2. od. dare numită obișnuit bairamlâc. [Mold. poclon = slav. POKLONŬ, închinăciune, dar, tribut].

potlog n. bucată de piele pentru dresul încălțămintelor: ori ți-oiu pune vr’un potlog PANN. [Serb. PODLOG, talpă (lit. ce se pune dedesupt)].

plápomă f., pl. e și plapomĭ (ngr. plapoma, macat, vgr. péploma, învălitoare). Vest și sud. Învălitoare groasă de 3-4 c.m. compusă dintr’un strat de lînă orĭ de bumbac cusut între doŭă bucățĭ de pînză cu care ne acoperim ca să ne fie cald cînd dormim: cît țĭ-e plapoma, atîta te’ntinde (Prov)! – Și plapămă (Munt.) și plapumă (Mold. sud), pl. plăpămĭ, plăpumĭ. V. ogheal, ĭorgan și pilotă.

plocón (vechĭ, azĭ est) n., pl. oane (vsl. po-klonŭ, plecăcĭune, închinăcĭune, dar, tribut). Dar oferit unuĭ superior (cum fac maĭ ales țăraniĭ cînd vor să-șĭ atragă o favoare) saŭ (Trans.) uneĭ lehuze (rodin). Odinioară, un bir numit maĭ des baĭramlîc.

potloágă (oa dift.) f., pl. e (d. potlog). Est. Pop. Epitet injurios uneĭ femeĭ.

potlóg n., pl. oage (vsl. podŭ-logŭ, pus dedesupt, d. podŭ, dedesupt, și ložiti, a pune, bg. podlog, potlog, bucată adăugată, sîrb. podlog, podloga, bază, scăunel, talpă, rus. podlóg, fraudă, pretext. V. dîr-, pîr-, po- și ză-log). Bucată de pele cu care se cîrpește talpa încălțămintelor (V. taban). Pele saŭ zdreanță aruncată: caliciĭ căutaŭ potloage pin gunoĭ. – Și plotóg (Olt. Trans.) și porlog (Munt. Trans.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

plapumă s. f., g.-d. art. plăpumii; pl. plăpumi

potlog (desp. po-tlog) s. n., pl. potloage

plapumă s. f., g.-d. art. plăpumii; pl. plăpumi

potlog (po-tlog) s. n., pl. potloage

plapumă s. f., g.-d. art. plăpumii; pl. plăpumi

potlog s. n. (sil. -tlog), pl. potloage

plapumă s. f., pl. plăpumi (plapume)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLAPUMĂ s. (reg.) iorgan, (Mold. și Bucov.) ogheal. (Iarna se învelește cu ~.)

PLOCON s. v. atenție, cadou, compliment, dar, închinăciune, jertfă, mătanie, ofrandă, plecăciune, ploconeală, prinos, reverență, surpriză, temenea.

POTLOG s. (reg.) tălpig. (~ pentru cârpit opincile.)

PLAPUMĂ s. (reg.) iorgan, (Mold. și Bucov.) ogheal. (Iarna se învelește cu ~.)

plocon s. v. ATENȚIE. CADOU. COMPLIMENT. DAR. ÎNCHINĂCIUNE. JERTFĂ. MĂTANIE. OFRANDĂ. PLECĂCIUNE. PLOCONEALĂ. PRINOS. REVERENȚĂ. SURPRIZĂ. TEMENEA.

POTLOG s. (reg.) tălpig. (~ pentru cîrpit opincile.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

plapumă (plăpumi), s. f. – Învelitoare, pătură, acoperitoare umplută cu lînă, vată etc. – Var. plapomă, plapămă. Mr. paplumă. Ngr. πάπλωμα (Cihac, II, 602; Miklosich, Fremdw., 119; Densusianu, GS, VI, 362), în loc de ἐφάπλωμα, cf. slov. poplon, rus. paplin, mag. paplan.Der. plăpumar, s. m. (producător de plăpumi); plăpumărie, s. f. (meseria și atelierul plăpumarului).

plocon (plocoane), s. n. – Cadou, dar. Se spunea înainte despre daniile făcute, mai mult sau mai puțin silit, domnului sau marilor dregători; în epoca modernă mai ales despre daruri oferite cu o anumită solemnitate (Trans., dar de botez). – Ploconul steagului, contribuție pretinsă de fiecare schimbare de domnitor; se percepea și de la cei scutiți și de la marii boieri; pentru oamenii de rînd se micșora la două sferturi.Plocon domnesc, impozit adițional în favoarea strîngerilor de biruri asupra oilor, grînelor și vinurilor; legiferat de Constantin Mavrocordat în medie pentru zece oi. – Var. înv. poclon. Megl. puclon. Sl. poklonŭ „reverență” (Miklosich, Lexicon, 609; Cihac, II, 269; Conev 58), cf. bg., sb. poklon.Der. ploconi, vb. refl. (a se înclina, a face temenele, a saluta respectuos, a se umili), din sl. po(dŭ)kloniti, poklanjati; ploconeală, s. f. (aplecare, ploconire).

potlog (potloage), s. n.1. Petic, bucată de piele sau de talpă pentru cîrpit. – 2. Bucată de piele în general. – Var. plotog, plotoagă, potloagă. Megl. pulog. Sl. podŭlogŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Miklosich, Lexicon, 599; Cihac, II, 281; Conev 85), cf. bg., sb., cr. podlog.Der. potlogar, s. m. (Trans., cîrpaci, golan, borfaș, șarlatan; șmecher, hoț), pentru al cărui semantism cf. papugiu,încălța, potcovi; potlogări, vb. (a pungăși); potlogărie, s. f. (pungășie); potlogăresc, adj. (de potlogar); potlogărit, s. n. (hoție).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

porlog, porloagă, (părlog), s.f. – (reg.) Opincă găurită în talpă: „Sie cătă ce porlog, / Tăt îmi cată să mă rog” (Papahagi, 1925: 173; Desești). – Var. a lui potlog (< bg. potloga) (MDA).

potlog, potloage, s.n. – Bucată de piele, de opincă (Bud, 1908); petic. – Din bg., scr. podlog (DEX); din sl. podŭlogŭ „pus dedesupt” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER).

potlog, potloage, s.n. – Bucată de piele, de opincă (Bud 1908); petic. – Din sl. podŭlogŭ, cf. bg., srb. podlog (DER).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a sălta ploconul expr. (intl.) a fura un lucru la îndemână / nepăzit.

a se întinde cît îi e plapuma expr. a se lansa în acțiuni pe măsura posibilităților sau a resurselor proprii.

potloagă, potloage s. f. (reg.) 1. prostituată. 2. femeie imorală. 3. femeie decăzută; vagaboandă.

Intrare: plapumă
plapumă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plapumă
  • plapuma
plural
  • plăpumi
  • plăpumile
genitiv-dativ singular
  • plăpumi
  • plăpumii
plural
  • plăpumi
  • plăpumilor
vocativ singular
plural
plapumă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plapumă
  • plapuma
plural
  • plapume
  • plapumele
genitiv-dativ singular
  • plapume
  • plapumei
plural
  • plapume
  • plapumelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plapomă
  • plapoma
plural
  • plapome
  • plapomele
genitiv-dativ singular
  • plapome
  • plapomei
plural
  • plapome
  • plapomelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paclomă
  • pacloma
plural
  • paclome
  • paclomele
genitiv-dativ singular
  • paclome
  • paclomei
plural
  • paclome
  • paclomelor
vocativ singular
plural
paplămă substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paplămă
  • paplăma
plural
  • paplămi
  • paplămile
genitiv-dativ singular
  • paplămi
  • paplămii
plural
  • paplămi
  • paplămilor
vocativ singular
plural
paploamă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paploa
  • paploama
plural
  • paploame
  • paploamele
genitiv-dativ singular
  • paploame
  • paploamei
plural
  • paploame
  • paploamelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paplomă
  • paploma
plural
  • paplome
  • paplomele
genitiv-dativ singular
  • paplome
  • paplomei
plural
  • paplome
  • paplomelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paplonă
  • paplona
plural
  • paplone
  • paplonele
genitiv-dativ singular
  • paplone
  • paplonei
plural
  • paplone
  • paplonelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paplumă
  • papluma
plural
  • paplume
  • paplumele
genitiv-dativ singular
  • paplume
  • paplumei
plural
  • paplume
  • paplumelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • placumă
  • placuma
plural
  • placume
  • placumele
genitiv-dativ singular
  • placume
  • placumei
plural
  • placume
  • placumelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plapan
  • plapanul
plural
  • plapanuri
  • plapanurile
genitiv-dativ singular
  • plapan
  • plapanului
plural
  • plapanuri
  • plapanurilor
vocativ singular
plural
plapămă substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plapămă
  • plapăma
plural
  • plapămi
  • plapămile
genitiv-dativ singular
  • plapămi
  • plapămii
plural
  • plapămi
  • plapămilor
vocativ singular
plural
plapănă substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plapănă
  • plapăna
plural
  • plapăni
  • plapănile
genitiv-dativ singular
  • plapăni
  • plapănii
plural
  • plapăni
  • plapănilor
vocativ singular
plural
plapâmă substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plapâmă
  • plapâma
plural
  • plapâmi
  • plapâmile
genitiv-dativ singular
  • plapâmi
  • plapâmii
plural
  • plapâmi
  • plapâmilor
vocativ singular
plural
plapână substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plapână
  • plapâna
plural
  • plapâni
  • plapânile
genitiv-dativ singular
  • plapâni
  • plapânii
plural
  • plapâni
  • plapânilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plapon
  • plaponul
plural
  • plapoane
  • plapoanele
genitiv-dativ singular
  • plapon
  • plaponului
plural
  • plapoane
  • plapoanelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plaponă
  • plapona
plural
  • plapone
  • plaponele
genitiv-dativ singular
  • plapone
  • plaponei
plural
  • plapone
  • plaponelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ploplon
  • ploplonul
plural
  • ploploane
  • ploploanele
genitiv-dativ singular
  • ploplon
  • ploplonului
plural
  • ploploane
  • ploploanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plopon
  • ploponul
plural
  • plopoane
  • plopoanele
genitiv-dativ singular
  • plopon
  • ploponului
plural
  • plopoane
  • plopoanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poclon
  • poclonul
plural
  • pocloane
  • pocloanele
genitiv-dativ singular
  • poclon
  • poclonului
plural
  • pocloane
  • pocloanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poplon
  • poplonul
plural
  • poploane
  • poploanele
genitiv-dativ singular
  • poplon
  • poplonului
plural
  • poploane
  • poploanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potlon
  • potlonul
plural
  • potloane
  • potloanele
genitiv-dativ singular
  • potlon
  • potlonului
plural
  • potloane
  • potloanelor
vocativ singular
plural
Intrare: plocon
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plocon
  • ploconul
  • ploconu‑
plural
  • plocoane
  • plocoanele
genitiv-dativ singular
  • plocon
  • ploconului
plural
  • plocoane
  • plocoanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poclon
  • poclonul
  • poclonu‑
plural
  • pocloane
  • pocloanele
genitiv-dativ singular
  • poclon
  • poclonului
plural
  • pocloane
  • pocloanelor
vocativ singular
plural
plocoană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: potlog
  • silabație: po-tlog info
substantiv neutru (N21)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potlog
  • potlogul
  • potlogu‑
plural
  • potloage
  • potloagele
genitiv-dativ singular
  • potlog
  • potlogului
plural
  • potloage
  • potloagelor
vocativ singular
plural
plocog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
plotoagă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N21)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plotog
  • plotogul
plural
  • plotoage
  • plotoagele
genitiv-dativ singular
  • plotog
  • plotogului
plural
  • plotoage
  • plotoagelor
vocativ singular
plural
poclog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poclon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
podlog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porlog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
potloagă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plapumă, plăpumisubstantiv feminin

  • 1. Învelitoare groasă, formată din două foi de pânză, de mătase, de stofă etc. între care se fixează prin cusături ornamentale un strat de lână, de puf sau de vată și care se folosește ca acoperitoare la dormit. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Lîngă horn, pe un pat lat, erau clădite perne, lăvicere și plapome. SADOVEANU, O. I 362. DLRLC
    • format_quote S-a urcat în pat și a tras plapuma pînă la bărbie. C. PETRESCU, C. V. 215. DLRLC
    • format_quote Pe un pat de tablă, nestrîns, o plapomă veche, albastră. BASSARABESCU, V. 29. DLRLC
    • chat_bubble Întinde-te cât ți-e (sau cât te ține) plapuma = nu acționa decât în limitele posibilităților tale. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:

plocon, plocoanesubstantiv neutru

  • 1. Țările Române (În timpul dominației otomane) Dar făcut în semn de recunoaștere a suzeranității otomane. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Mircea cel Bătrîn, Bogdan și alții au închinat țara la împărăție. Închinarea consista în oarecare plocoane și ajutoare felurite, pe care vasalul trebuia să le dea căpeteniei sale morale. ODOBESCU, S. II 17. DLRLC
    • format_quote Trimise pe logofătul Tăut cu un plocon de zece pungi de bani și însoțit de o ceată de pedestrime, ca să meargă la sultanul turcilor să-i închine Moldova. BĂLCESCU, O. I 81. DLRLC
    • 1.1. învechit Bir, dare, impozit. DLRLC
      • format_quote Se hotărî ca boierii și mănăstirile să plătească ploconul, ajutorința, mucarerul, văcăritul și oieritul în toți anii. BĂLCESCU, O. I 17. DLRLC
  • 2. Dar, cadou (oferit pentru a obține o favoare). DEX '09 DLRLC
    sinonime: cadou dar diminutive: ploconaș
    • format_quote Și-și mai rotunjește starea și cu plocoane și cu mînă de lucru, pe care n-o plătește. PAS, Z. I 155. DLRLC
    • format_quote Lupul în urmă spre tron se duce, Și după vechiul, bun obicei, Măriei-sale plocon îi duce Și înainte-i pune doi miei. ALEXANDRESCU, P. 62. DLRLC
    • format_quote glumeț sau ironic Le-a trimis procurorul citații să vină la parchet. S-au dus singuri plocon, în loc să se ascundă. PAS, Z. IV 236. DLRLC
    • format_quote glumeț sau ironic Boierul i-a cumpărat lui Mură o vioară de nu știu cîte sute de galbeni și era boierul gata să-l trimită pe Mură plocon domnului său și rudei sale, măriei-sale vodă. GALACTION, O. I 69. DLRLC
    • format_quote glumeț sau ironic Va crește pe Lya, o va face femeie desăvîrșită... și pe urmă i-o va încredința plocon. GHEREA, ST. CR. I 274. DLRLC
    • 2.1. prin specializare Dar care se dă nașilor (la nuntă, la botez sau în anumite ocazii). DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A duce (sau a aduce, a trimite etc. pe cineva) plocon (cuiva) = a prezenta pe cineva cuiva, a pune pe cineva în fața cuiva.. DEX '09
  • 3. învechit Jertfă, ofrandă. DEX '09
  • chat_bubble (în) sintagmă în Evul Mediu Țările Române (Plocon de nume) Denumire dată unor dări. sau daruri, devenite apoi obligații ale birnicilor. DEX '09
etimologie:

potlog, potloagesubstantiv neutru

  • 1. Bucată de piele cu care se cârpește încălțămintea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Moș Ioniță trăia din potloagele pe care le punea încălțămintei oamenilor din mahala. PAS, Z. I 197. DLRLC
    • format_quote Îi pui potlog [opincii], Mă duc la joc, Și tot strig o dată hop! ȘEZ. V 15. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.