3 intrări
92 de definiții
din care- explicative (61)
- morfologice (16)
- relaționale (6)
- etimologice (3)
- specializate (3)
- argou (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POCLON s. n. v. plocon.
POCLON s. n. v. plocon.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
POCLON s. n. v. plocon.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
poclon1 sn vz plapumă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poclon2 sn vz plocon
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poclon3 sn vz potlog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POCLON s.n. v. plocon.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
poclon n. Mold. V. plocon: au venit sătenii cu pocloane de ziua d-tale AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poclón ș. a. V. plocon ș. a.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLAPOMĂ s. f. v. plapumă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PLAPOMĂ s. f. v. plapumă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
PLAPOMĂ s. f. v. plapumă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PLAPUMĂ, plăpumi, s. f. Învelitoare groasă, formată din două foi de pânză, de mătase, de stofă etc. între care se fixează prin cusături ornamentale un strat de lână, de puf sau de vată și care se folosește ca acoperitoare la dormit. ◊ Expr. Întinde-te cât ți-e (sau cât te ține) plapuma = nu acționa decât în limitele posibilităților tale. [Var.: plapomă s. f.] – Din ngr. páploma.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PLOCON, plocoane, s. n. 1. (În timpul dominației otomane în Țările Române) Dar făcut în semn de recunoaștere a suzeranității otomane. 2. Dar, cadou (oferit pentru a obține o favoare). ◊ Expr. A duce (sau a aduce, a trimite etc. pe cineva) plocon (cuiva) = a prezenta pe cineva cuiva, a pune pe cineva în fața cuiva. ♦ Spec. Dar care se dă nașilor (la nuntă, la botez sau în anumite ocazii). 3. (Înv.) Jertfă, ofrandă. 4. (Și în sintagma plocon de nume) Denumire dată, în Evul Mediu, în Țările Române, unor dări sau daruri, devenite apoi obligații ale birnicilor. [Var.: poclon s. n.] – Din sl. poklonŭ.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POTLOG, potloage, s. n. Bucată de piele cu care se cârpește încălțămintea; petic. – Din bg., sb. podlog.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
paclomă sf vz plapumă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
paplămă sf vz plapumă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
paploamă sf vz plapumă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
paplomă sf vz plapumă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
paplonă sf vz plapumă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
paplumă sf vz plapumă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
placumă sf vz plapumă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
plapan sn vz plapumă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
plapămă sf vz plapumă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
plapănă sf vz plapumă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
plapâmă sf vz plapumă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
plapână sf vz plapumă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
plapomă sf vz plapumă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
plapon sn vz plapumă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
plaponă sf vz plapumă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
plapumă sf [At: ANON. CAR / V: (îvp) ~poma, (pop) ~pămă, (îrg) plapănă[1], poplon (Pl și: ~oane), (înv) plapan sn, paplămă, paplomă, paplonă, (reg) paclomă, paploamă (Pl: ~me), paplumă, placumă, plapănă, plapâmă, plapână, plapon sn, plaponă (A și: plaponă), ploplon (Pl: ~oane), plopon (Pl: ~uri, ~oane) sn, poclon (Pl: ~oane) sn, potlon sn / Pl: plăpumi, (reg) ~mi, plăpimi / E: ngr πάπλωμα] 1 Obiect confecționat din două bucăți de pânză, de mătase, de stofă etc. de formă dreptunghiulară, între care este introdus și fixat prin matlasare un strat de lână, de puf sau de vată și care se folosește ca învelitoare a corpului în timpul somnului Si: (reg) ogheal. 2 (Rar; îe) A trage ~ma A lua partea cea mai bună din ceva. 3 (Pfm; îe) A se întinde cât îi e (sau cât îi ajunge, cât îl ține) ~ma A nu acționa decât în limitele posibilităților. 4 (Fam; îe) A-și lua o ~ A se pune la adăpost de răspunderi. 5 (Fam; îae) A-și lua măsuri de prevedere. corectat(ă)
- În original, tipărit greșit: plapămă; varianta în această formă există deja — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
plocoană sf vz plocon
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
plocog sn vz potlog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
plocon sn [At: CORESI, L. 427/8 / V: (îvp) poclon, (reg) ~oană sf / E: slv поклонъ] 1 (Înv) Ofrandă adusă divinității. 2 (În Evul Mediu; în țările române) Dar omagial intrând în obligațiile vasalilor către Poartă sau a supușilor către curtea domnească ori către stăpânul moșiei. 3 (În Evul Mediu; în țările române; șîs ~ de nume) Denumire generică dată unor daruri și unor dări, devenite în timp obligații ale birnicilor. 4 (Fam; prt) Ceea ce se dă cuiva în schimbul unui serviciu sau pentru a obține o favoare, un privilegiu. 5 (Pgn) Dar. 6-7 (Înv; îe) A duce (sau a aduce, a trimite, a încredința etc. pe cineva) ~ (cuiva) sau (rar) a se duce ~ (A preda pe cineva cuiva sau) a se preda. 8 (Îae) A duce cuiva pe cineva nedorit. 9 (Irn; îe) A-i pica ~ A-i veni cuiva pe neașteptate ceva sau cineva nesuferit. 10 (Spc) Dar care se dă nașilor la nuntă, la botez, miresei ori tinerilor căsătoriți la nuntă etc. 11 (Reg) Plecăciune. 12 (Reg) Mătanie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ploplon sn vz plapumă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
plopon sn vz plapumă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
plotoagă sf vz potlog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
plotog sm, sn vz potlog[1] corectat(ă)
- În original, incorect tipărit: vz protlog — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poclog[1] sn vz potlog
- Variantă neatestată de definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
podlog sn vz potlog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
polog3 sn vz potlog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poplon sn vz plapumă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
porlog1 sn vz potlog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
potloagă sf vz potlog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
potlog [At: (a. 1726-1733) N. A. BOGDAN, C. M. 159 / V: (îrg) plotog sm, sn, podlog, (reg) plocog, plotoagă sf, poclon sn, polog sn, porlog sn, potloagă sf / Pl: ~oge / E: bg подлога] 1 sn (Pop) Bucată de piele groasă, de proastă calitate cu care se cârpește încălțămintea sau talpa încălțămintei. 2 sn (Pop) Bucată de piele proastă, veche, ruptă, uscată de la încălțăminte. 3 sn (Pop; pgn) Petic. 4 sn (Pop) Bucată. 5 sn (Înv; îe) A-i pune (cuiva) ~ pe nas A dojeni pe cineva. 6 sn (Înv; îae) A face de rușine pe cineva. 7 sn (Reg; îe) A nu avea porlog pe nas A nu avea rușine. 8 sn (Reg; îae) A-și permite prea mult. 9 sn (Reg; îe) A-și pune plotog pe gură A-și impune să tacă. 10 sn (Reg) Obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. vechi, uzat, stricat, zdrențuit Si: ruptură, vechitură. 11 av (Reg) Foarte rupt Si: zdrențuit. 12 av (Reg îf plotog) Foarte gros. 13 av (Reg) Foarte îndesat. 14 av (Reg) Îngrămădit unul în altul. 15 sn (Reg; îf porlog) Piele îngroșată pe care o au caii sub genunchiul picioarelor din spate și deasupra genunchiului picioarelor din față. 16 sf (Trs; îf plotoagă) Ochelari pentru cai. 17 sn (Mol; Buc) Botniță cu cuie, care se pune vițeilor pentru a nu putea suge. 18 sn (Reg) Epitet dat unui cal slab și bătrân. 19 sm (Pop) Persoană decăzută fizic și moral Si: căzătură. 20 sf (Pop; spc) Prostituată. 21 sm (Pop) Om ticălos, netrebnic. 22 sn (Reg; îf porlog) Trăsnaie. 23 sn (Trs; Olt) Unealtă rudimentară, făcută dintr-o bucată uzată de piele de oaie, folosită la văruitul caselor de pământ. 24 sn (Ban; Trs; șîs plotogu dinăinte) Cozonac. 25 sn (Reg) Unealtă pentru tors nedefinită mai îndeaproape.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
potlon sn vz plapumă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLAPUMĂ, plăpumi, s. f. Învelitoare groasă, formată din două foi de pânză, de mătase, de stofă etc. între care este introdus și fixat prin cusături ornamentale un strat de lână, de puf sau de vată și care se folosește ca acoperitoare la dormit. ◊ Expr. Întinde-te cât ți-e (sau cât te ține) plapuma = nu acționa decât în limitele posibilităților tale. [Var.: plapomă s. f.] – Din ngr. páploma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
PLOCON, plocoane, s. n. 1. Dar omagial intrând în obligațiile vasalilor către Poartă sau ale supușilor către curtea domnească sau către stăpânul moșiei; (astăzi, fam.) dar, cadou (făcut adesea pentru un serviciu, o favoare). ◊ Expr. A duce (sau a aduce, a trimite etc. pe cineva) plocon (cuiva) = a prezenta pe cineva cuiva, a pune pe cineva în fața cuiva. ♦ Spec. Dar care se dă nașilor (la nuntă, la botez sau în anumite ocazii). 2. (Înv.) Jertfă, ofrandă. 3. (Și în sintagma plocon de nume) Denumire dată, în evul mediu, în țările române, unor dări sau daruri, devenite apoi obligații ale birnicilor. [Var.: poclon s. n.] – Din sl. poklonŭ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
POTLOG, potloage, s. n. Bucată de piele cu care se cârpește încălțămintea; petic. – Din bg., scr. podlog.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PLAPUMĂ, plăpumi, s. f. (Și în forma plapomă) Învelitoare groasă, formată din două foi de pînză, mătase, stofă etc., între care este introdus și fixat prin cusături ornamentale un strat de lînă, de vată sau de fulgi, folosită ca acoperitoare la dormit; (Mold.) oghial. Lîngă horn, pe un pat lat, erau clădite perne, lăvicere și plapome. SADOVEANU, O. I 362. S-a urcat în pat și a tras plapuma pînă la bărbie. C. PETRESCU, C. V. 215. Pe un pat de tablă, nestrîns, o plapomă veche, albastră. BASSARABESCU, V. 29. ◊ Expr. Întinde-te cît ți-e (sau cît te ține) plapuma = nu pretinde mai mult decît îți permit posibilitățile. – Variantă: plapomă, plapome, s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PLOCON, plocoane, s. n. 1. Dar, cadou; p. ext. dar oferit cuiva la ocazii solemne, în semn de prețuire sau de respect (în trecut mai ales pentru a obține o favoare). Și-și mai rotunjește starea și cu plocoane și cu mînă de lucru, pe care n-o plătește. PAS, Z. I 155. Lupul în urmă spre tron se duce, Și după vechiul, bun obicei, Măriei-sale plocon îi duce Și înainte-i pune doi miei. ALEXANDRESCU, P. 62. ◊ (În legătură cu persoane; astăzi glumeț sau ironic) Le-a trimis procurorul citații să vină la parchet. S-au dus singuri plocon, în loc să se ascundă. PAS, Z. IV 236. Boierul i-a cumpărat lui Mură o vioară de nu știu cîte sute de galbeni și era boierul gata să-l trimită pe Mură plocon domnului său și rudei sale, măriei-sale vodă. GALACTION, O. I 69. Va crește pe Lya, o va face femeie desăvîrșită... și pe urmă i-o va încredința plocon. GHEREA, ST. CR. I 274. 2. Dar oferit în trecut turcilor, în semn de supunere și de recunoaștere a suzeranității lor. Mircea cel Bătrîn, Bogdan și alții au închinat țara la împărăție. Închinarea consista în oarecare plocoane și ajutoare felurite, pe care vasalul trebuia să le dea căpeteniei sale morale. ODOBESCU, S. II 17. Trimise pe logofătul Tăut cu un plocon de zece pungi de bani și însoțit de o ceată de pedestrime, ca să meargă la sultanul turcilor să-i închine Moldova. BĂLCESCU, O. I 81. ♦ (Învechit) Impozit, dare, bir. Se hotărî ca boierii și mănăstirile să plătească ploconul, ajutorința, mucarerul, văcăritul și oieritul în toți anii. BĂLCESCU, O. I 17. – Variantă: poclon (CREANGĂ, P. 305, ALECSANDRI, T. 184, ȘEZ. XXI 5) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PLOTOG s. n. V. potlog.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POTLOG, potloage, s. n. Bucată (veche) de piele, petic cu care se cîrpește încălțămintea. Moș Ioniță trăia din potloagele pe care le punea încălțămintei oamenilor din mahala. PAS, Z. I 197. Îi pui potlog [opincii], Mă duc la joc, Și tot strig o dată hop! ȘEZ. V 15. – Variantă: plotog s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PLAPUMĂ plăpumi f. Învelitoare groasă pentru dormit, confecționată din două bucăți de țesătură, cusute de jur-împrejur, între care se pune un strat de lână, de puf sau de vată, prins printre cusături (ornamentale). ◊ Întinde-te cât ți-i ~a acționează în limitele posibilităților pe care le ai. [G.-D. plăpumii] /<ngr. páploma corectat(ă)
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PLOCON ~oane n. 1) (în Moldova și în Muntenia medievală) Dar oferit de supușii Porții Otomane, curții domnești sau moșierului. 2) fam. Cadou făcut unei persoane pentru a obține o favoare sau drept mulțumită pentru un serviciu ◊ A duce (sau a aduce, a trimite) pe cineva ~ cuiva a prezenta pe cineva în fața cuiva (în semn de omagiu sau pentru a fi judecat sau pedepsit). /<sl. poklonu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POTLOG ~oage n. Petic de piele cu care se cârpește încălțămintea. /<sb. podlog
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PLOCON s.n. (Mold., ȚR) Dar, cadou. A: Pocloane de vin de la orașă. URECHE. Au trimis la Poartă poclon de au mulțămit împăratului. NECULCE; cf. A 1756, 11v; A 1777, 12r. B: I-au trimis la Țarigrad cu bani ca să dea pocloanile domniei. IST. ȚR. Mehmet . . . vrea să mărească ploconul rumânilor si al moldovenilor. R. POPESCU; cf. ANON. CANTAC.; ANTIM; ESOPIA 1705; A 1717, 24v, 42r. Variante: poclon (URECHE; IST. ȚR; ANON. CANTAC.; ANTIM ; ESOPIA 1705; R. POPESCU; A 1717, 27v, 42r; A 1756, 11v; A 1777, 12r). Etimologie: sl. poklonŭ. Cf. p e ș c h e ș.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
plapomă f. învelitoare de pat de stofă colorată și căptușită cu vată. [Gr. mod. PLÁPOMA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
plocon n. 1. dar făcut unui superior de către un inferior: după vechiul obiceiu, Măriei sale plocon îi duce GR. AL.; 2. od. dare numită obișnuit bairamlâc. [Mold. poclon = slav. POKLONŬ, închinăciune, dar, tribut].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
potlog n. bucată de piele pentru dresul încălțămintelor: ori ți-oiu pune vr’un potlog PANN. [Serb. PODLOG, talpă (lit. ce se pune dedesupt)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
plápomă f., pl. e și plapomĭ (ngr. plapoma, macat, vgr. péploma, învălitoare). Vest și sud. Învălitoare groasă de 3-4 c.m. compusă dintr’un strat de lînă orĭ de bumbac cusut între doŭă bucățĭ de pînză cu care ne acoperim ca să ne fie cald cînd dormim: cît țĭ-e plapoma, atîta te’ntinde (Prov)! – Și plapămă (Munt.) și plapumă (Mold. sud), pl. plăpămĭ, plăpumĭ. V. ogheal, ĭorgan și pilotă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
plocón (vechĭ, azĭ est) n., pl. oane (vsl. po-klonŭ, plecăcĭune, închinăcĭune, dar, tribut). Dar oferit unuĭ superior (cum fac maĭ ales țăraniĭ cînd vor să-șĭ atragă o favoare) saŭ (Trans.) uneĭ lehuze (rodin). Odinioară, un bir numit maĭ des baĭramlîc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
plotóg, V. potlog.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
potloágă (oa dift.) f., pl. e (d. potlog). Est. Pop. Epitet injurios uneĭ femeĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
potlóg n., pl. oage (vsl. podŭ-logŭ, pus dedesupt, d. podŭ, dedesupt, și ložiti, a pune, bg. podlog, potlog, bucată adăugată, sîrb. podlog, podloga, bază, scăunel, talpă, rus. podlóg, fraudă, pretext. V. dîr-, pîr-, po- și ză-log). Bucată de pele cu care se cîrpește talpa încălțămintelor (V. taban). Pele saŭ zdreanță aruncată: caliciĭ căutaŭ potloage pin gunoĭ. – Și plotóg (Olt. Trans.) și porlog (Munt. Trans.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
plapumă s. f., g.-d. art. plăpumii; pl. plăpumi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
plocon s. n., pl. plocoane
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
potlog (desp. po-tlog) s. n., pl. potloage
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
plapumă s. f., g.-d. art. plăpumii; pl. plăpumi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
plocon s. n., pl. plocoane
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
potlog (po-tlog) s. n., pl. potloage
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
plapumă s. f., g.-d. art. plăpumii; pl. plăpumi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
plocon s. n., pl. plocoane
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
potlog s. n. (sil. -tlog), pl. potloage
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
plapumă s. f., pl. plăpumi (plapume)
- sursa: DMLR (1981)
- adăugată de gall
- acțiuni
plapumă, pl. plăpumi
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
plocon
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
potlog
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
plapomă, -me.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
plocon, -coane.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
potlog, -loage.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PLAPUMĂ s. (reg.) iorgan, (Mold. și Bucov.) ogheal. (Iarna se învelește cu ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PLOCON s. v. atenție, cadou, compliment, dar, închinăciune, jertfă, mătanie, ofrandă, plecăciune, ploconeală, prinos, reverență, surpriză, temenea.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POTLOG s. (reg.) tălpig. (~ pentru cârpit opincile.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PLAPUMĂ s. (reg.) iorgan, (Mold. și Bucov.) ogheal. (Iarna se învelește cu ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
plocon s. v. ATENȚIE. CADOU. COMPLIMENT. DAR. ÎNCHINĂCIUNE. JERTFĂ. MĂTANIE. OFRANDĂ. PLECĂCIUNE. PLOCONEALĂ. PRINOS. REVERENȚĂ. SURPRIZĂ. TEMENEA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POTLOG s. (reg.) tălpig. (~ pentru cîrpit opincile.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
plapumă (plăpumi), s. f. – Învelitoare, pătură, acoperitoare umplută cu lînă, vată etc. – Var. plapomă, plapămă. Mr. paplumă. Ngr. πάπλωμα (Cihac, II, 602; Miklosich, Fremdw., 119; Densusianu, GS, VI, 362), în loc de ἐφάπλωμα, cf. slov. poplon, rus. paplin, mag. paplan. – Der. plăpumar, s. m. (producător de plăpumi); plăpumărie, s. f. (meseria și atelierul plăpumarului).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
plocon (plocoane), s. n. – Cadou, dar. Se spunea înainte despre daniile făcute, mai mult sau mai puțin silit, domnului sau marilor dregători; în epoca modernă mai ales despre daruri oferite cu o anumită solemnitate (Trans., dar de botez). – Ploconul steagului, contribuție pretinsă de fiecare schimbare de domnitor; se percepea și de la cei scutiți și de la marii boieri; pentru oamenii de rînd se micșora la două sferturi. – Plocon domnesc, impozit adițional în favoarea strîngerilor de biruri asupra oilor, grînelor și vinurilor; legiferat de Constantin Mavrocordat în medie pentru zece oi. – Var. înv. poclon. Megl. puclon. Sl. poklonŭ „reverență” (Miklosich, Lexicon, 609; Cihac, II, 269; Conev 58), cf. bg., sb. poklon. – Der. ploconi, vb. refl. (a se înclina, a face temenele, a saluta respectuos, a se umili), din sl. po(dŭ)kloniti, poklanjati; ploconeală, s. f. (aplecare, ploconire).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
potlog (potloage), s. n. – 1. Petic, bucată de piele sau de talpă pentru cîrpit. – 2. Bucată de piele în general. – Var. plotog, plotoagă, potloagă. Megl. pulog. Sl. podŭlogŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Miklosich, Lexicon, 599; Cihac, II, 281; Conev 85), cf. bg., sb., cr. podlog. – Der. potlogar, s. m. (Trans., cîrpaci, golan, borfaș, șarlatan; șmecher, hoț), pentru al cărui semantism cf. papugiu,încălța, potcovi; potlogări, vb. (a pungăși); potlogărie, s. f. (pungășie); potlogăresc, adj. (de potlogar); potlogărit, s. n. (hoție).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
porlog, porloagă, (părlog), s.f. – (reg.) Opincă găurită în talpă: „Sie cătă ce porlog, / Tăt îmi cată să mă rog” (Papahagi, 1925: 173; Desești). – Var. a lui potlog (< bg. potloga) (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
potlog, potloage, s.n. – Bucată de piele, de opincă (Bud, 1908); petic. – Din bg., scr. podlog (DEX); din sl. podŭlogŭ „pus dedesupt” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
potlog, potloage, s.n. – Bucată de piele, de opincă (Bud 1908); petic. – Din sl. podŭlogŭ, cf. bg., srb. podlog (DER).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a sălta ploconul expr. (intl.) a fura un lucru la îndemână / nepăzit.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a se întinde cît îi e plapuma expr. a se lansa în acțiuni pe măsura posibilităților sau a resurselor proprii.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
potloagă, potloage s. f. (reg.) 1. prostituată. 2. femeie imorală. 3. femeie decăzută; vagaboandă.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F52) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: po-tlog
substantiv neutru (N21) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N21) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
plapumă, plăpumisubstantiv feminin
- 1. Învelitoare groasă, formată din două foi de pânză, de mătase, de stofă etc. între care se fixează prin cusături ornamentale un strat de lână, de puf sau de vată și care se folosește ca acoperitoare la dormit. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: iorgan oghial diminutive: plăpumioară
- Lîngă horn, pe un pat lat, erau clădite perne, lăvicere și plapome. SADOVEANU, O. I 362. DLRLC
- S-a urcat în pat și a tras plapuma pînă la bărbie. C. PETRESCU, C. V. 215. DLRLC
- Pe un pat de tablă, nestrîns, o plapomă veche, albastră. BASSARABESCU, V. 29. DLRLC
- Întinde-te cât ți-e (sau cât te ține) plapuma = nu acționa decât în limitele posibilităților tale. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
-
etimologie:
- páploma DEX '09 DEX '98 NODEX
plocon, plocoanesubstantiv neutru
- 1. (În timpul dominației otomane) Dar făcut în semn de recunoaștere a suzeranității otomane. DEX '09 DLRLC
- Mircea cel Bătrîn, Bogdan și alții au închinat țara la împărăție. Închinarea consista în oarecare plocoane și ajutoare felurite, pe care vasalul trebuia să le dea căpeteniei sale morale. ODOBESCU, S. II 17. DLRLC
- Trimise pe logofătul Tăut cu un plocon de zece pungi de bani și însoțit de o ceată de pedestrime, ca să meargă la sultanul turcilor să-i închine Moldova. BĂLCESCU, O. I 81. DLRLC
-
- Se hotărî ca boierii și mănăstirile să plătească ploconul, ajutorința, mucarerul, văcăritul și oieritul în toți anii. BĂLCESCU, O. I 17. DLRLC
-
-
- 2. Dar, cadou (oferit pentru a obține o favoare). DEX '09 DLRLC
- Și-și mai rotunjește starea și cu plocoane și cu mînă de lucru, pe care n-o plătește. PAS, Z. I 155. DLRLC
- Lupul în urmă spre tron se duce, Și după vechiul, bun obicei, Măriei-sale plocon îi duce Și înainte-i pune doi miei. ALEXANDRESCU, P. 62. DLRLC
- Le-a trimis procurorul citații să vină la parchet. S-au dus singuri plocon, în loc să se ascundă. PAS, Z. IV 236. DLRLC
- Boierul i-a cumpărat lui Mură o vioară de nu știu cîte sute de galbeni și era boierul gata să-l trimită pe Mură plocon domnului său și rudei sale, măriei-sale vodă. GALACTION, O. I 69. DLRLC
- Va crește pe Lya, o va face femeie desăvîrșită... și pe urmă i-o va încredința plocon. GHEREA, ST. CR. I 274. DLRLC
- 2.1. Dar care se dă nașilor (la nuntă, la botez sau în anumite ocazii). DEX '09 DEX '98
- A duce (sau a aduce, a trimite etc. pe cineva) plocon (cuiva) = a prezenta pe cineva cuiva, a pune pe cineva în fața cuiva.. DEX '09
-
- (Plocon de nume) Denumire dată unor dări. sau daruri, devenite apoi obligații ale birnicilor. DEX '09
etimologie:
- poklonŭ DEX '09 DEX '98
potlog, potloagesubstantiv neutru
-
- Moș Ioniță trăia din potloagele pe care le punea încălțămintei oamenilor din mahala. PAS, Z. I 197. DLRLC
- Îi pui potlog [opincii], Mă duc la joc, Și tot strig o dată hop! ȘEZ. V 15. DLRLC
-
etimologie:
- podlog DEX '98 DEX '09