23 de definiții pentru pocladă plocadă (2) plocată plocat (2) poclad (2) plocad (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POCLÁDĂ, poclăzi, s. f. (Reg.) Țesătură de casă mițoasă, de obicei din lână nevopsită, folosită ca pătură sub șaua calului, ca învelitoare sau ca așternut. [Var.: plocádă, plocátă s.f, plocát, poclád s. n.] – Din sl. pokladŭ.

POCLÁDĂ, poclăzi, s. f. (Reg.) Țesătură de casă mițoasă, de obicei din lână nevopsită, întrebuințată ca pătură sub șaua calului, ca învelitoare sau ca așternut. [Var.: plocádă, plocátă s. f., plocát, poclád s. n.] – Din sl. pokladŭ.

POCLÁDĂ, poclăzi, s. f. Țesătură de casă din lînă nevopsită, întrebuințată ca învelitoare, ca așternut și mai ales ca pătură sub șa; cergă, macat. Gospodina împresură numaidecît, în odaie, pe cei doi oaspeți de soi... le împinse scaune acoperite cu poclăzi. SADOVEANU, Z. C. 44, I-a pus o pocladă, pe pocladă șaua de lemn, și i-a strîns chinga bine, căci aveau să meargă la tîrg. GÎRLEANU, L. 27. – Variante: plocádă (ȘEZ. I 34) s. f., plocád, plocade (ȘEZ. XIII 106), plocát, plocate (CARAGIALE, P. 116, TEODORESCU, P. P. 22), poclád, poclade, s. n.

POCLÁDĂ ~ăzi f. reg. Obiect confecționat dintr-o țesătură casnică de lână nevopsită, mițoasă, servind ca pătură sub șaua calului, ca învelitoare sau ca așternut. /<sl. pokladau

pocladă (plocad) f. Mold. așternut sub șea: o păreche de poclăzi CR. [Slav. POKLADŬ, depunere (cf. rus. POKLADKA, căptușeală)].

pocládă f., pl. ăzĭ (vsl. po-kladŭ, lucru depus, d. klasti-kladon, a pune, a clădi; rus. po-kládka, căptușeală, po-kláža, bulendre. V. clădesc). Est. Lăvicer (de lînă nevăpsită bătută la piŭă) întrebuințat ca macat la țară orĭ ca pătură supt șa. – În vest plocád și -át, pl. e; și plocadă. V. ipingea.

PLOCÁDĂ s. f. v. pocladă.

PLOCÁDĂ s. f. v. pocladă.

PLOCÁDĂ s. f. v. pocladă.

PLOCÁT s. n. v. pocladă.

PLOCÁTĂ s. f. v. pocladă.

PLOCÁTĂ s. f. v. pocladă.

POCLÁD s. n. v. pocladă.

PLOCÁD s. n. v. pocladă.

PLOCÁD s. n. v. pocladă.

plocád, -ádă și -át, V. pocladă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pocládă (reg.) (po-cla-) s. f., g.-d. art. poclắzii; pl. poclắzi

pocládă s. f. (sil. -cla-), g.-d. art. poclăzii; pl. poclăzi

pocládă s. f., pl. poclăzi (poclade)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POCLÁDĂ s. v. cioltar, șabracă, valtrap.

pocla s. v. CIOLTAR. ȘABRACĂ. VALTRAP.

PLOCÁT s. v. cergă, cuvertură, învelitoare, pătură, velință.

plocat s. v. CERGĂ. CUVERTURĂ. ÎNVELITOARE. PĂTURĂ. VELINȚĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

plocát (plocáte), s. n. – Cuvertură, pătură, macat, care servește și ca valtrap. – Var. poclad(ă), plocad(ă). Sl. pokladŭ „depus” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 60; Conev 61), cf. clădi, năclad; pentru metateză, cf. plocon. Forma placat, folosită în limbajul modern (Gib Mihăescu), este greșită, și datorată fără îndoială confuziei cu fr. plaquer. Plocău (var. poclău), s. n. (Bucov., plasă de pescuit) pare var. aceluiași cuvînt (după Scriban, din mag. pokhálo „pînză de păianjen”). – Cf. poclit.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

plocád, plocáde, s.n. (reg.) v. pocladă.

Intrare: pocladă
pocladă1 (pl. -i) substantiv feminin
  • silabație: po-cla-dă
substantiv feminin (F62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocla
  • poclada
plural
  • poclăzi
  • poclăzile
genitiv-dativ singular
  • poclăzi
  • poclăzii
plural
  • poclăzi
  • poclăzilor
vocativ singular
plural
pocladă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocla
  • poclada
plural
  • poclade
  • pocladele
genitiv-dativ singular
  • poclade
  • pocladei
plural
  • poclade
  • pocladelor
vocativ singular
plural
plocadă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F62)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ploca
  • plocada
plural
  • plocăzi
  • plocăzile
genitiv-dativ singular
  • plocăzi
  • plocăzii
plural
  • plocăzi
  • plocăzilor
vocativ singular
plural
plocadă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ploca
  • plocada
plural
  • plocade
  • plocadele
genitiv-dativ singular
  • plocade
  • plocadei
plural
  • plocade
  • plocadelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ploca
  • plocata
plural
  • plocate
  • plocatele
genitiv-dativ singular
  • plocate
  • plocatei
plural
  • plocate
  • plocatelor
vocativ singular
plural
plocat1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plocat
  • plocatul
  • plocatu‑
plural
  • plocate
  • plocatele
genitiv-dativ singular
  • plocat
  • plocatului
plural
  • plocate
  • plocatelor
vocativ singular
plural
plocat2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plocat
  • plocatul
  • plocatu‑
plural
  • plocaturi
  • plocaturile
genitiv-dativ singular
  • plocat
  • plocatului
plural
  • plocaturi
  • plocaturilor
vocativ singular
plural
poclad1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poclad
  • pocladul
  • pocladu‑
plural
  • poclade
  • pocladele
genitiv-dativ singular
  • poclad
  • pocladului
plural
  • poclade
  • pocladelor
vocativ singular
plural
poclad2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poclad
  • pocladul
  • pocladu‑
plural
  • pocladuri
  • pocladurile
genitiv-dativ singular
  • poclad
  • pocladului
plural
  • pocladuri
  • pocladurilor
vocativ singular
plural
plocad1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plocad
  • plocadul
  • plocadu‑
plural
  • plocade
  • plocadele
genitiv-dativ singular
  • plocad
  • plocadului
plural
  • plocade
  • plocadelor
vocativ singular
plural
plocad2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plocad
  • plocadul
  • plocadu‑
plural
  • plocaduri
  • plocadurile
genitiv-dativ singular
  • plocad
  • plocadului
plural
  • plocaduri
  • plocadurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pocladă plocadă (2) plocată plocat (2) poclad (2) plocad (2)

  • 1. regional Țesătură de casă mițoasă, de obicei din lână nevopsită, folosită ca pătură sub șaua calului, ca învelitoare sau ca așternut.
    exemple
    • Gospodina împresură numaidecît, în odaie, pe cei doi oaspeți de soi... le împinse scaune acoperite cu poclăzi. SADOVEANU, Z. C. 44,
      surse: DLRLC
    • I-a pus o pocladă, pe pocladă șaua de lemn, și i-a strîns chinga bine, căci aveau să meargă la tîrg. GÎRLEANU, L. 27.
      surse: DLRLC

etimologie: