3 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pocita vt [At: LM / Pzi: ~tez / E: drr pocitanie cf pocitură] (Mtp; reg) A urâți.

POCÍT, -Ă, pociți, -te, adj. 1. (Despre ființe; adesea substantivat) Diform, slut, desfigurat; (despre lucruri) deformat, stâlcit, caraghios; bizar. 2. (În credințele populare) Nefast, funest; p. ext. supărător, rău, cu ghinion. ◊ Expr. A avea gură pocită sau a fi pocit la gură = a prevesti lucruri neplăcute, a face pronosticuri nefavorabile; a cobi. – V. poci.

pocit1 sn [At: H X, 360 / Pl: ~uri / E: poci1] (Pop) 1 Poceală (3). 2 Epilepsie.

pocit2, ~ă [At: BELDIMAN, E. 6/23 / V: (reg) potcit / Pl: ~iți, ~e / E: poci1] 1-2 smf, a (Persoană) care are un aspect fizic dezagreabil, urât, respingător, din naștere sau în urma unei boli, a unui accident etc. 3 a (D. oameni) Desfigurat. 4 a Burlesc. 5 sf (Mtp) Duh rău care pocește1 (1) pe oameni. 6 a (D. lucruri, fenomene, manifestări) Care se abate de la ceea ce este normal, firesc, bun. 7-8 a (D. lucruri) (Care are sau) care capătă un aspect denaturat, deformat, urât. 9 a (D. lucruri) Ciudat. 10 a (D. lucruri) Caraghios. 11 a (Mtp) Care aduce nenorocire Si: funest, nefast. 12 a (Mtp) Care este plin de nenorociri, de ghinioane. 13 a (Pex) Supărător. 14 a (Fig) Rău. 15-16 a, av (Fam; îe) A avea gură ~ă (sau a fi ~ la gură) A prevesti lucruri neplăcute.

pocit3, ~ă a [At: ȘEZ II, 42 / Pl: ~iți, ~e / E: poci2] 1 (Reg; d. teren) Împrejmuit cu pocii1 (2). 2 (D. vița de vie sau alte plante agățătoare) Arăcit.

POCÍT, -Ă, pociți, -te, adj. 1. (Despre ființe; adesea substantivat) Diform, slut, desfigurat; (despre lucruri) deformat, stâlcit, caraghios; bizar. 2. (În credințele populare) Nefast, funest; p. ext. supărător, rău, cu ghinion. ♦ Expr. A avea gură pocită sau a fi pocit la gură = a prevesti lucruri neplăcute, a face pronosticuri nefavorabile; a cobi. – V. poci.

POCÍT, -Ă, pociți, -te, adj. 1. (Despre ființe) Diform, slut, desfigurat. Ieși din pădure un om urît și pocit, cocoșat și cu mîinile și picioarele sucite. POPESCU, B. II 85. De cînd maica m-a făcut, N-am întîlnit, niciodată om mai pocit și mai slut! HASDEU, R. V. 64. Pe cît de frumoasă era fata cealaltă, pe atîta fata ei era pocită și schiloadă. ȘEZ. IX 2. ◊ (Substantivat) Aleodor voi să se codească... ba că una, ba că alta; dar aș! unde vrea să știe pocitul de toate astea. ISPIRESCU, L. 43. ♦ (Despre lucruri) Diformat, stîlcit, caraghios. N-am nici un vers pocit și rău, Și-aș vrea s-aud cuvîntul tău! COȘBUC, P. I 86. «Vezi, ce lucru pocit», zise Păvăloc arătînd la păpușile lui Bujor, care în aburirea vîntului își făceau jocul. SLAVICI, N. I 70. Straiele acestea pocite fac să arăți așa de sfrijit și închircit. CREANGĂ, O. A. 188. 2. (În superstiții) Nefast, funest; (sens curent)- neplăcut, sucit, urît, rău, cu ghinion. Mă!... că rău mi-a mai mers astăzi! Ce zi pocită! CREANGĂ, P. 47. 13, număr fatal, număr pocit. ALECSANDRI, T. 740.

POCIT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care este slut; ciudat. /v. a (se) poci

pocit a. și m. 1. diform, paralizat: pocit din fire; 2. fig. ciudat: om pocit; 3. nenorocos: ce zi pocită! CR.; 4. blestemat: fugi de acele căi pocite! AL. [V. pocì].

pocít, -ă adj. (d. pocesc). Diform, urît: om pocit. Fig. Păcătos, infect: om, caracter pocit. Funest: drum, an pocit. Adv. A vorbi pocit.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POCÍT adj. 1. v. urât. 2. v. desfigurat. 3. v. stâlcit.

POCÍT adj. v. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, fatal, funest, inexplicabil, insolit, năstrușnic, nefast, neobișnuit, original, paradoxal, singular, sinistru, straniu, sumbru.

POCIT s. deformare, denaturare, pocire, schimonoseală, schimonosire, schimonosit, scîlciere, stîlcire, stîlcit, stropșire, stropșit. (~ cuvintelor unei limbi, cînd vorbește.)

pocit adj. v. BIZAR. CIUDAT. CURIOS. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. FATAL. FUNEST. INEXPLICABIL. INSOLIT. NĂSTRUȘNIC. NEFAST. NEOBIȘNUIT. ORIGINAL. PARADOXAL. SINGULAR. SINISTRU. STRANIU. SUMBRU.

POCIT adj. 1. diform, hidos, hîd, monstruos, respingător, schimonosit, slut, strîmb, urît, (pop. și fam.) bocciu, scălîmb, scălîmbăiat, (reg.) pîcleș, (Mold.) balcîz, (Mold. și Transilv.) pogan, (înv.) grozav, (fam.) șui. (O ființă ~.) 2. deformat, desfigurat, schimonosit, slut, sluțit, strîmb, strîmbat, urît, urîțit, (reg.) stropșit, zgîmboit, (Mold.) șonțit. (O față ~ de ură.) 3. deformat, denaturat, schimonosit, scîlciat, stîlcit, stricat, stropșit, (fig.) schingiuit. (Forme lexicale ~; o pronunțare ~.)

arată toate definițiile

Intrare: pocita
verb (VT3)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pocita
  • pocitare
  • pocitat
  • pocitatu‑
  • pocitând
  • pocitându‑
singular plural
  • poci
  • pocitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pocit
(să)
  • pocit
  • pocitam
  • pocitai
  • pocitasem
a II-a (tu)
  • pociți
(să)
  • pociți
  • pocitai
  • pocitași
  • pocitaseși
a III-a (el, ea)
  • poci
(să)
  • pocite
  • pocita
  • pocită
  • pocitase
plural I (noi)
  • pocităm
(să)
  • pocităm
  • pocitam
  • pocitarăm
  • pocitaserăm
  • pocitasem
a II-a (voi)
  • pocitați
(să)
  • pocitați
  • pocitați
  • pocitarăți
  • pocitaserăți
  • pocitaseți
a III-a (ei, ele)
  • poci
(să)
  • pocite
  • pocitau
  • pocita
  • pocitaseră
Intrare: pocit
pocit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocit
  • pocitul
  • pocitu‑
  • poci
  • pocita
plural
  • pociți
  • pociții
  • pocite
  • pocitele
genitiv-dativ singular
  • pocit
  • pocitului
  • pocite
  • pocitei
plural
  • pociți
  • pociților
  • pocite
  • pocitelor
vocativ singular
plural
potcit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pocită
pocită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)