3 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POBEDÍT s. m. Carbură de wolfram și cobalt, cu duritate mare. – Din rus. pobedit.

POBEDÍT, pobediți, s. m. Carbură de wolfram și cobalt, cu duritate mare. – Din rus. pobedit.

POBEDÍT s. n. Metal dur, folosit pentru încărcarea tăișului uneltelor supuse la uzură mare (sfredele, freze etc.).

POBEDÍT s.n. Carbură de wolfram și cobalt, cu duritate foarte mare. [< rus. pobedit].

POBEDÍT s. n. carbură de wolfram și cobalt, cu duritate foarte mare. (< rus. pobedit)

pobedi vt [At: PSALT. 184 / V: ~vedi[1] / Pzi: ~desc / E: slv побѣдити] (Înv) 1 A învinge. 2 A supune. corectată

  1. În original, incorect tipărit: ~vedi~ LauraGellner

pobedésc v. tr. (vsl. po-bĭediti. V. podidesc). L. V. Înving.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POBEDÍ vb. v. bate, birui, cuceri, înfrânge, întrece, învinge, ocupa, subjuga, supune.

pobedi vb. v. BATE. BIRUI. CUCERI. ÎNFRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. OCUPA. SUBJUGA. SUPUNE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pobedí (-désc, -ít), vb. – A învinge. – Var. povedi. Sl. pobĕditi (Miklosich, Lexicon, 582; Cihac, II, 219). Sec. XVII, înv.Der. podidi, vb. (a învinge, a întrece, a cîștiga), probabil prin asimilare (din sl. podŭdati „a supune”, după Tiktin; din sl. poduiti, după Candrea).

Intrare: pobedit (part.)
pobedit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pobedit
  • pobeditul
  • pobeditu‑
  • pobedi
  • pobedita
plural
  • pobediți
  • pobediții
  • pobedite
  • pobeditele
genitiv-dativ singular
  • pobedit
  • pobeditului
  • pobedite
  • pobeditei
plural
  • pobediți
  • pobediților
  • pobedite
  • pobeditelor
vocativ singular
plural
pobedire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pobedire
  • pobedirea
plural
  • pobediri
  • pobedirile
genitiv-dativ singular
  • pobediri
  • pobedirii
plural
  • pobediri
  • pobedirilor
vocativ singular
plural
Intrare: pobedit (s.m.)
pobedit1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pobedit
  • pobeditul
  • pobeditu‑
plural
  • pobediți
  • pobediții
genitiv-dativ singular
  • pobedit
  • pobeditului
plural
  • pobediți
  • pobediților
vocativ singular
plural
Intrare: pobedi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pobedi
  • pobedire
  • pobedit
  • pobeditu‑
  • pobedind
  • pobedindu‑
singular plural
  • pobedește
  • pobediți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pobedesc
(să)
  • pobedesc
  • pobedeam
  • pobedii
  • pobedisem
a II-a (tu)
  • pobedești
(să)
  • pobedești
  • pobedeai
  • pobediși
  • pobediseși
a III-a (el, ea)
  • pobedește
(să)
  • pobedească
  • pobedea
  • pobedi
  • pobedise
plural I (noi)
  • pobedim
(să)
  • pobedim
  • pobedeam
  • pobedirăm
  • pobediserăm
  • pobedisem
a II-a (voi)
  • pobediți
(să)
  • pobediți
  • pobedeați
  • pobedirăți
  • pobediserăți
  • pobediseți
a III-a (ei, ele)
  • pobedesc
(să)
  • pobedească
  • pobedeau
  • pobedi
  • pobediseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pobedit (s.m.)

  • 1. Carbură de wolfram și cobalt, cu duritate mare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: