2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pobedi vt [At: PSALT. 184 / V: ~vedi[1] / Pzi: ~desc / E: slv побѣдити] (Înv) 1 A învinge. 2 A supune. corectată

  1. În original, incorect tipărit: ~vedi~ LauraGellner

pobedésc v. tr. (vsl. po-bĭediti. V. podidesc). L. V. Înving.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POBEDÍ vb. v. bate, birui, cuceri, înfrânge, întrece, învinge, ocupa, subjuga, supune.

pobedi vb. v. BATE. BIRUI. CUCERI. ÎNFRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. OCUPA. SUBJUGA. SUPUNE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pobedí (-désc, -ít), vb. – A învinge. – Var. povedi. Sl. pobĕditi (Miklosich, Lexicon, 582; Cihac, II, 219). Sec. XVII, înv.Der. podidi, vb. (a învinge, a întrece, a cîștiga), probabil prin asimilare (din sl. podŭdati „a supune”, după Tiktin; din sl. poduiti, după Candrea).

Intrare: pobedi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pobedi
  • pobedire
  • pobedit
  • pobeditu‑
  • pobedind
  • pobedindu‑
singular plural
  • pobedește
  • pobediți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pobedesc
(să)
  • pobedesc
  • pobedeam
  • pobedii
  • pobedisem
a II-a (tu)
  • pobedești
(să)
  • pobedești
  • pobedeai
  • pobediși
  • pobediseși
a III-a (el, ea)
  • pobedește
(să)
  • pobedească
  • pobedea
  • pobedi
  • pobedise
plural I (noi)
  • pobedim
(să)
  • pobedim
  • pobedeam
  • pobedirăm
  • pobediserăm
  • pobedisem
a II-a (voi)
  • pobediți
(să)
  • pobediți
  • pobedeați
  • pobedirăți
  • pobediserăți
  • pobediseți
a III-a (ei, ele)
  • pobedesc
(să)
  • pobedească
  • pobedeau
  • pobedi
  • pobediseră
Intrare: pobedit (part.)
pobedit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pobedit
  • pobeditul
  • pobeditu‑
  • pobedi
  • pobedita
plural
  • pobediți
  • pobediții
  • pobedite
  • pobeditele
genitiv-dativ singular
  • pobedit
  • pobeditului
  • pobedite
  • pobeditei
plural
  • pobediți
  • pobediților
  • pobedite
  • pobeditelor
vocativ singular
plural
pobedire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pobedire
  • pobedirea
plural
  • pobediri
  • pobedirile
genitiv-dativ singular
  • pobediri
  • pobedirii
plural
  • pobediri
  • pobedirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)