PNEU, pneuri, s. n. Ansamblu format dintr-o cameră de aer comprimat și o anvelopă, fixat la roțile anumitor (auto)vehicule. – Din fr. pneu, germ. Pneu.

pneu sn [At: CĂLINESCU, C. N. 76 / Pl: ~uri / E: fr pneu, ger Pneu] 1 Ansamblu format dintr-o cameră de aer comprimat și o anvelopă, fixat la roțile anumitor vehicule. 2 (Pre) Anvelopă.

PNEU, pneuri, s. n. Ansamblu format dintr-o cameră de aer comprimat și o anvelopă, fixat la roțile anumitor vehicule. – Din fr. pneu, germ. Pneu.

PNEU, pneuri, s. n. Ansamblu format dintr-o cameră de aer comprimat și o anvelopă, fixat la roțile bicicletelor, automobilelor etc.

PNEU s.n. (Tehn.) Partea de cauciuc, compusă din anvelopă și camera cu aer, a unei roți de vehicul. [Pron. pneu. / < fr. pneu, cf. germ. Pneu].

PNEU s. n. partea de cauciuc din anvelopă și camera cu aer a unei roți de vehicul. (< fr. pneu)

PNEU ~ri n. Ansamblu format din anvelopă și din camera de aer, care se fixează la roțile unor vehicule. /<fr. pneu, germ. Pneu

pneu s. n., art. pneul; pl. pneuri

pneu s. n., art. pneul; pl. pneuri

pneu s. n., art. pneul; pl. pneuri