3 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pluto- [At: DN3 / E: fr plouto-, it pluto-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Bogat. 2 Bogăție.

PLUTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „bogat”, „bogăție”. [< fr. plouto-, it. pluto-, cf. gr. ploutos].

PLUTO- elem. „bogăție”. (< fr. plouto-, cf. gr. ploutos)

hades sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: fr hades] (Liv) Infern.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PLUTO- „bogăție, avuție”. ◊ gr. ploutos „avere, bogăție” > fr. pluto-, germ. id., engl. id. > rom. pluto-.~crație (v. -crație), s. f., 1. Formă de guvernare în care puterea aparține exclusiv celor mai bogați reprezentanți ai claselor exploatatoare. 2. Dominație a oligarhiei financiare în țările capitaliste contemporane.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Pluto (sau Pluton), denumire purtată de zeul Hades, considerat posesorul bogățiilor nemăsurate care se ascundeau în măruntaiele pămîntului (v. Hades).

Dis(Pater), denumire purtată în mitologia romană de o zeitate subpămînteană, identificată mai tîrziu cu Pluto.

Hades (sau Pluto), zeul împărăției subpămîntene, fiul lui Cronus și al Rheei. Ca și ceilalți frați ai săi, cînd s-a născut, Hades a fost înghițit de tatăl său, apoi dat afară (v. și Cronus). Mai tîrziu a participat la lupta dusă de olimpieni împotriva titanilor. Cînd s-a făcut împărțirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Poseidon – Marea, iar lui Hades – Lumea subpămînteană. Hades sălășluia în împărăția umbrelor, pe care o cîrmuia alături de soția sa, Persephone (în legătură cu răpirea Persephonei v. și Demeter). El nu îngăduia nimănui, o dată ajuns acolo, să mai vadă lumina zilei. Cînd Heracles a trecut hotarele Infernului s-a lovit de împotrivirea lui Hades, pe care l-a rănit cu o săgeată, silindu-l să se refugieze în Olympus. Numele lui Hades era evitat de cei vechi, care se fereau să-l pronunțe, socotindu-l aducător de nenorociri. De cele mai adeseori el era invocat sub numele de Pluto („Zeul cel bogat”), aluzie la bogățiile nemăsurate care se ascundeau în măruntaiele pămîntului.

Saturnius, denumire purtată de Iupiter, de Neptunus și de Pluto, ca fii ai lui Saturnus.

PLUTON (PLUTO) 1. (În mitologia greacă) Patron al comorilor subterane, apoi, prin identificare cu Hades, zeu dominând peste Infern și peste bogățiile subpământene. Este fiul cuplului Cronos-Rhea, deci frate cu Zeus. 2. Cea de-a noua planetă a sistemului solar descoperită de Clyde William Tombaugh la 18 febr. 1930, pe baza calculelor lui Percival Lowell. Este situată la o distanță medie de 5,91 x 109 km de Soare. Are un diametru de c. 2.380 km, masa de 1,3 x 1022 kg (c. 0,002 din masa Pământului) și densitatea de 1,8 g/cm3. Perioada de revoluție (anul plutonian) este de 248,6 ani, iar perioada de rotație – retrogradă – (ziua plutoniană), de 6,39 zile. Orbita planetei P. este pronunțat eliptică (excentricitatea de 0,249) și înclinată cu 17°9′ față de planul elipticii. P. are un satelit, Charon, descoperit în 1978 de J.W. Christy, al cărui diametru este de c. 1.190 km, situat la o distanță de c. 20 de ori mai mică decât distanța Pământ-Lună, cu care P. formează un sistem binar, cu o mișcare sincronă și care intersectează orbita planetei Neptun. (În anumite perioade, de ex. între anii 1979 și 1999, P. s-a aflat în interiorul orbitei planetei Neptun.) Se presupune că este formată din gheață și roci și are o temperatură de c. 70 K (-203°C).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pluto s. m. sg. invar. (peior.) plutonier.

Intrare: Pluto
Pluto nume propriu
nume propriu (I3)
  • Pluto
Intrare: pluto (pref.)
pluto (pref.)
prefix (I7-P)
  • pluto
Intrare: pluto (subst.)
pluto (subst.) substantiv masculin
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pluto
plural
  • pluto
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural