2 definiții pentru plugurel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
plugurel sn [At: MÎNDRESCU, L. P. 190 / Pl: ~e / E: plug + ~urel] 1-2 (Șhp) Plugușor (1-2). 3-4 (Pop; art) Plugușor (3-4). corectat(ă)
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
plugurel, plugurele, s.n. (reg.) 1. plug mic, pluguleț. 2. plugușor (pentru Anul Nou).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: plugurel
plugurel substantiv neutru
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)