6 definiții pentru plugărime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLUGĂRÍME s. f. (Rar) Mulțime de plugari, totalitatea plugarilor; p. gener. țărănime. – Plugar + suf. -inie.

plugărime sf [At: SADOVEANU, E. 27 / Pl: ~mi / E: plugar + -ime] (Csc) 1 Totalitate a plugarilor (1) Si: (reg) păurie. 2 Mulțime de plugari (1) Si: (reg) păurie. 3 (Pgn) Țărănime.

PLUGĂRÍME s. f. Mulțime de plugari, totalitatea plugarilor; p. gener. țărănime. – Plugar + suf. -ime.

PLUGĂRÍME s. f. Mulțime de plugari, totalitatea plugarilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plugăríme (rar) s. f., g.-d. art. plugărímii

plugăríme s. f., g.-d. art. plugărímii

Intrare: plugărime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plugărime
  • plugărimea
plural
genitiv-dativ singular
  • plugărimi
  • plugărimii
plural
vocativ singular
plural

plugărime

etimologie:

  • Plugar + sufix -ime.
    surse: DEX '09 DEX '98