13 definiții pentru ploscar
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PLOSCAR, ploscari, s. m. 1. Persoană care lucrează sau vinde ploști. 2. (În Evul Mediu, în Țările Române) Ajutor de paharnic; cupar. 3. (Reg.) Vornicel. 4. Fig. Palavragiu, flecar; ploscaș. – Ploscă + suf. -ar.
ploscar1 sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) ploșc~ / Pl: ~i / E: ploscă1 + -ar] 1-2 Persoană care lucrează sau vinde ploști. 3 (În Evul Mediu; în țările române) Ajutor al paharnicului. 4 (Reg) Vornicel la nuntă. 5 (Rar) Palavragiu. 6 (Arg) Hoț de buzunare Si: pungaș.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ploscar2 sm [At: PAMFILE, A. R. 159 / Pl: ~i / E: ploscă2 + -aș] (Reg) 1 Par1 cu care se cară grămezi de fân sau de otavă pentru a face o căpiță sau o claie Si: (reg) ploscan. 2 (Reg) Cârlig la samar, de care se atârnă greutățile.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLOSCAR, ploscari, s. m. 1. Persoană care lucrează sau vinde ploști. 2. (În evul mediu, în țările românești) Ajutor de paharnic; cupar. 3. (Reg.) Vornicel. 4. Fig. Palavragiu, flecar; ploscaș. – Ploscă + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PLOSCAR, ploscari, s. m. (În orînduirea feudală a țărilor romînești) Ajutor de paharnic.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ploscár și -áș m. (d. ploscă). Acela care merge cu plosca de rachiŭ din casă’n casă și invită la nuntă cinstindu-ĭ pe invitațĭ cu rachiu din ploscă. Fig. Mare palavragiŭ. – Fem. -ăreásă, pl. ese.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ploșcar sm vz ploscar1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ploscar s. m., pl. ploscari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ploscar s. m., pl. ploscari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ploscar s. m., pl. ploscari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PLOSCAR s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ploscar s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ploscar, ploscari, s.m. (reg.) 1. par cu care se cară grămezi de fân (de otavă) pentru a face o căpiță sau o claie; ploscan. 2. cârlig la samar, de care se atârnă greutățile. 3. palavragiu.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
ploscar, ploscarisubstantiv masculin
- 1. Persoană care lucrează sau vinde ploști. DEX '98 DEX '09
- 2. Ajutor de paharnic. DEX '09 DLRLCsinonime: cupar
- 3. Vornicel. DEX '09 DEX '98sinonime: vornicel
- 4. Clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, ploscaș, vorbă-lungă, vorbăreț. DEX '09 DEX '98sinonime: clănțău flecar guraliv limbut palavragiu ploscaș vorbă-lungă vorbăreț
etimologie:
- Ploscă + sufix -ar. DEX '09 DEX '98