12 definiții pentru ploscar ploșcar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLOSCÁR, ploscari, s. m. 1. Persoană care lucrează sau vinde ploști. 2. (În Evul Mediu, în Țările Române) Ajutor de paharnic; cupar. 3. (Reg.) Vornicel. 4. Fig. Palavragiu, flecar; ploscaș. – Ploscă + suf. -ar.

ploscar1 sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) ploșc~ / Pl: ~i / E: ploscă1 + -ar] 1-2 Persoană care lucrează sau vinde ploști. 3 (În Evul Mediu; în țările române) Ajutor al paharnicului. 4 (Reg) Vornicel la nuntă. 5 (Rar) Palavragiu. 6 (Arg) Hoț de buzunare Si: pungaș.

ploscar2 sm [At: PAMFILE, A. R. 159 / Pl: ~i / E: ploscă2 + -aș] (Reg) 1 Par1 cu care se cară grămezi de fân sau de otavă pentru a face o căpiță sau o claie Si: (reg) ploscan. 2 (Reg) Cârlig la samar, de care se atârnă greutățile.

PLOSCÁR, ploscari, s. m. 1. Persoană care lucrează sau vinde ploști. 2. (În evul mediu, în țările românești) Ajutor de paharnic; cupar. 3. (Reg.) Vornicel. 4. Fig. Palavragiu, flecar; ploscaș. – Ploscă + suf. -ar.

PLOSCÁR, ploscari, s. m. (În orînduirea feudală a țărilor romînești) Ajutor de paharnic.

ploscár și -áș m. (d. ploscă). Acela care merge cu plosca de rachiŭ din casă’n casă și invită la nuntă cinstindu-ĭ pe invitațĭ cu rachiu din ploscă. Fig. Mare palavragiŭ. – Fem. -ăreásă, pl. ese.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLOSCÁR s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.

ploscar s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ploscár, ploscári, s.m. (reg.) 1. par cu care se cară grămezi de fân (de otavă) pentru a face o căpiță sau o claie; ploscan. 2. cârlig la samar, de care se atârnă greutățile. 3. palavragiu.

Intrare: ploscar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ploscar
  • ploscarul
  • ploscaru‑
plural
  • ploscari
  • ploscarii
genitiv-dativ singular
  • ploscar
  • ploscarului
plural
  • ploscari
  • ploscarilor
vocativ singular
  • ploscarule
  • ploscare
plural
  • ploscarilor
ploșcar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ploscar ploșcar

etimologie:

  • Ploscă + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98