6 definiții pentru plopărie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLOPĂRÍE, plopării, s. f. Plopiș. – Plop + suf. -ărie.

PLOPĂRÍE, plopării, s. f. Plopiș. – Plop + suf. -ărie.

plopărie sf [At: IORDAN, L. R. A. 168 / Pl: ~ii / E: plop1 + -ărie] 1 Pădure de plopi1 (1) Si: plopiș (1), (reg) plopăriș (1), plopăriște (1), plopet (1), plopiște (1), plopar (3). 2 Mulțime de plopi (1) Si: plopiș (2), (reg) plopăriș (2), plopăriște (2), plopet (2), plopiște (2), plopar (4). 3 Loc unde cresc mulți plopi1 (1) Si: plopiș (3), (reg) plopăriș (3), plopăriște (3), plopet (3), plopiște (3), plopar (5).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plopăríe s. f., art. plopăría, g.-d. art. plopăríei; pl. plopăríi, art. plopăríile

plopăríe s. f., art. plopăría, g.-d. art. plopăríei; pl. plopăríi, art. plopăríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLOPĂRÍE s. (SILV.) plopiș, (reg.) plopar, plopăriș, plopăriște, plopet, plopiște.

PLOPĂRIE s. (SILV.) plopiș, (reg.) plopar, plopăriș, plopăriște, plopet, plopiște.

Intrare: plopărie
plopărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plopărie
  • plopăria
plural
  • plopării
  • plopăriile
genitiv-dativ singular
  • plopării
  • plopăriei
plural
  • plopării
  • plopăriilor
vocativ singular
plural

plopărie

etimologie:

  • Plop + sufix -ărie.
    surse: DEX '98 DEX '09