2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLOIEȘTEÁN, -Ă, ploieșteni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Ploiești. 2. Adj. Care aparține municipiului Ploiești sau ploieștenilor (1), referitor la municipiul Ploiești ori la ploieșteni. [Pr.: plo-ieș-] – Ploiești (n. pr.) + suf. -ean.

ploieștean, ~ă [At: CARAGIALE, O. VII, 425 / P: plo-ieș~ / Pl: ~eni, ~ene / E: Ploiești + -ean] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Ploieștiului. 3-4 smf, a (Persoană) care este originară din Ploiești. 5 smp Populație care locuiește în Ploiești. 6-7 a Care aparține (Ploieștiului sau) ploieștenilor (5) Si: (rar) ploieștenesc (1-2). 8-9 a Privitor (la Ploiești sau) la ploieșteni (5) Si: (rar) ploieștenesc (3-4). 10-11 a Caracteristic (Ploieștiului sau) ploieștenilor (5) Si: (rar) ploieștenesc (5-6).

PLOIEȘTEÁN, -Ă, ploieșteni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul Ploiești. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul Ploiești. [Pr.: plo-ieș-] – Ploiești (n. pr.) + suf. -ean.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ploieșteán adj. m., s. m., pl. ploieșténi; adj. f. ploieșteánă, pl. ploieșténe

ploieșteán adj. m., s. m., pl. ploieșténi; f. sg. ploieșteánă, pl. ploieșténe


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ca la Ploiești expr. (intl., înv.) 1. impecabil, perfect. 2. fără complicații, conform planului.

Intrare: ploieștean (adj.)
ploieștean1 (adj.) adjectiv
  • silabație: plo-ieș-tean
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ploieștean
  • ploieșteanul
  • ploieșteanu‑
  • ploieștea
  • ploieșteana
plural
  • ploieșteni
  • ploieștenii
  • ploieștene
  • ploieștenele
genitiv-dativ singular
  • ploieștean
  • ploieșteanului
  • ploieștene
  • ploieștenei
plural
  • ploieșteni
  • ploieștenilor
  • ploieștene
  • ploieștenelor
vocativ singular
plural
Intrare: ploieștean (s.m.)
  • silabație: plo-ieș-tean
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ploieștean
  • ploieșteanul
  • ploieșteanu‑
plural
  • ploieșteni
  • ploieștenii
genitiv-dativ singular
  • ploieștean
  • ploieșteanului
plural
  • ploieșteni
  • ploieștenilor
vocativ singular
  • ploieșteanule
  • ploieștene
plural
  • ploieștenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ploieștean

  • 1. substantiv masculin Persoană originară sau locuitor din municipiul Ploiești.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. adjectiv Care aparține municipiului Ploiești sau ploieștenilor (1.), referitor la municipiul Ploiești ori la ploieșteni.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • nume propriu Ploiești + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98