3 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ploștire sf vz pleoștire

PLEOȘTÍ, pleoștesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) lăsa în jos sau într-o parte (sub o greutate); a (se) deforma, a (se) lăbărța; a (se) turti, a (se) strivi. 2. Tranz. A apleca, a lăsa în jos capul sau urechea. 3. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A deveni abătut, deprimat; a-și pierde elanul. – Din sb. pljoštiti.

PLEOȘTÍRE, pleoștiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) pleoști și rezultatul ei. 2. (Arhit.) Raportul dintre săgeata și deschiderea unei bolți, a unei ogive etc. – V. pleoști.

PLEOȘTÍRE, pleoștiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) pleoști și rezultatul ei. 2. (Arhit.) Raportul dintre săgeata și deschiderea unei bolți, a unei ogive etc. – V. pleoști.

pleoști [At: ANON. CAR. / V: (îrg) plești, ploști, pluști, (reg) pliști / Pzi: ~tesc / E: srb pljožtiti] 1-2 vrt A (se) lăsa în jos sau într-o parte sub apăsarea unei greutăți. 3-4 vrt (Pex) A (se) deforma. 5-6 vrt A (se) turti. 7 vr (Trs; îf plești) A cădea pe gheață cu picioarele depărtate unul de celălalt. 8 vr (Ban; îf plești, pliști) A se ascunde. 9 vr (Buc) A se pleca înaintea cuiva, în semn de respect. 10 vr (Fig; fam) A-și pierde vigoarea, entuziasmul sau buna dispoziție. 11 vr (Fig; fam) A deveni istovit, abătut sau deprimat Si: (fam; fig) a se dezumfla.

pleoștire sf [At: POLIZU / V: (înv) plo~ / Pl: ~ri / E: pleoști] 1 Aplecare în jos sau într-o parte sub apăsarea unei greutăți Si: (rar) pleoștitură (1). 2 (Pex) Deformare. 3 Turtire. 4 (Buc) Reverență. 5 (Fig; fam) Pierdere a vigorii, a entuziasmului sau a bunei dispoziții. 6 (Fig; rar) Deprimare.

PLEOȘTÍ, pleoștesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) lăsa în jos sau într-o parte (sub o greutate); a (se) deforma, a (se) lăbărța; a (se) turti, a (se) strivi. 2. Tranz. A apleca, a lăsa în jos capul sau urechea. 3. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A deveni abătut, deprimat; a se dezumfla. – Din scr. pljoštiti.

PLEOȘTÍ, pleoștesc, vb. IV. (Și în forma ploști) 1. Tranz. A turti, a lăți, a deforma (sub o greutate). A prins a-și scărpina ceafa... tot pleoștindu-și streașină căciulii către vîrful nasului. GALAN, Z. R. 226. ◊ Fig. (Familiar) Și-i mai dete una-n cap, Și mi-l ploști. PĂSCULESCU, L. P. 258. ◊ Refl. Noroiul... se ploștea în stropi galbeni pe pantalonii trecătorilor. MACEDONSKI, O. III 81. 2. Tranz. (Cu complementul «cap» sau «ureche») A lăsa în jos, a apleca. Un măgar mare... o ascultase, Și ca un aspru judecător Capul pleoștise sau rădicase Cîte-o ureche-n semn de favor. ALEXANDRESCU, M. 318. 3. Refl. Fig. (Despre persoane) A-și pierde elanul, buna dispoziție; a rămîne abătut, deprimat. Nadina îi zise cu indiferență: ia seama că pornești pe urmele căpitanului! Tînărul se pleoști parcă ar fi primit un duș rece. REBREANU, R. I 221. – Pronunțat: pleoș-. – Variantă: ploștí vb.IV.

PLEOȘTÍRE, pleoștiri, s. f. Acțiunea de a (s e) pleoști și rezultatul ei.

A PLEOȘTÍ ~ésc tranz. A face să se pleoștească. /<sb. pljoštiti

A SE PLEOȘTÍ mă ~ésc intranz. 1) A se lăsa în jos sau într-o parte (pierzându-și forma, poziția normală). A i se ~ urechile. A i se ~ pălăria. 2) fig. A-și pierde buna dispoziție (fiind cuprins de amărăciune); a deveni abătut; a se indispune. /<sb. pljoštiti

pleoștì v. 1. a (se) încovoia de greutate: acoperișul casei se pleoști; 2. a se turti: cu urechea pleoștită GR. AL. [Serb. PLOȘTITĬ].

pleoștésc (eo dift.) v. tr. (sîrb. pljoštiti, ploštiti, plosniti, a turti; bg. plĭuštĭy, rut. pliúštiti, rus. ploščitĭ, plĭuščitĭ, plĭúsnitĭ, pol. plaszczyc, ceh. ploštiti. V. plesnesc, bleojdesc, bleștesc). Turtesc, fac să se lase în jos orĭ la o parte: pălăria pleoștită (Sadov. VR. 1911, 1, 14), greutatea zăpeziĭ a pleoștit acoperișu, acoperișu s’a pleoștit. – În Maram. pleștesc, în Ban. Olt. pluștesc. V. tăpșesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pleoștí (a ~) (pleoș-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pleoștésc, imperf. 3 sg. pleoșteá; conj. prez. 3 pleoșteáscă

pleoștíre (pleoș-) s. f., g.-d. art. pleoștírii; pl. pleoștíri

arată toate definițiile

Intrare: ploștire
ploștire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ploștire
  • ploștirea
plural
  • ploștiri
  • ploștirile
genitiv-dativ singular
  • ploștiri
  • ploștirii
plural
  • ploștiri
  • ploștirilor
vocativ singular
plural
Intrare: pleoști
  • silabație: pleoș-ti info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pleoști
  • pleoștire
  • pleoștit
  • pleoștitu‑
  • pleoștind
  • pleoștindu‑
singular plural
  • pleoștește
  • pleoștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pleoștesc
(să)
  • pleoștesc
  • pleoșteam
  • pleoștii
  • pleoștisem
a II-a (tu)
  • pleoștești
(să)
  • pleoștești
  • pleoșteai
  • pleoștiși
  • pleoștiseși
a III-a (el, ea)
  • pleoștește
(să)
  • pleoștească
  • pleoștea
  • pleoști
  • pleoștise
plural I (noi)
  • pleoștim
(să)
  • pleoștim
  • pleoșteam
  • pleoștirăm
  • pleoștiserăm
  • pleoștisem
a II-a (voi)
  • pleoștiți
(să)
  • pleoștiți
  • pleoșteați
  • pleoștirăți
  • pleoștiserăți
  • pleoștiseți
a III-a (ei, ele)
  • pleoștesc
(să)
  • pleoștească
  • pleoșteau
  • pleoști
  • pleoștiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plești
  • pleștire
  • pleștit
  • pleștitu‑
  • pleștind
  • pleștindu‑
singular plural
  • pleștește
  • pleștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pleștesc
(să)
  • pleștesc
  • pleșteam
  • pleștii
  • pleștisem
a II-a (tu)
  • pleștești
(să)
  • pleștești
  • pleșteai
  • pleștiși
  • pleștiseși
a III-a (el, ea)
  • pleștește
(să)
  • pleștească
  • pleștea
  • plești
  • pleștise
plural I (noi)
  • pleștim
(să)
  • pleștim
  • pleșteam
  • pleștirăm
  • pleștiserăm
  • pleștisem
a II-a (voi)
  • pleștiți
(să)
  • pleștiți
  • pleșteați
  • pleștirăți
  • pleștiserăți
  • pleștiseți
a III-a (ei, ele)
  • pleștesc
(să)
  • pleștească
  • pleșteau
  • plești
  • pleștiseră
pliști
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ploști
  • ploștire
  • ploștit
  • ploștitu‑
  • ploștind
  • ploștindu‑
singular plural
  • ploștește
  • ploștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ploștesc
(să)
  • ploștesc
  • ploșteam
  • ploștii
  • ploștisem
a II-a (tu)
  • ploștești
(să)
  • ploștești
  • ploșteai
  • ploștiși
  • ploștiseși
a III-a (el, ea)
  • ploștește
(să)
  • ploștească
  • ploștea
  • ploști
  • ploștise
plural I (noi)
  • ploștim
(să)
  • ploștim
  • ploșteam
  • ploștirăm
  • ploștiserăm
  • ploștisem
a II-a (voi)
  • ploștiți
(să)
  • ploștiți
  • ploșteați
  • ploștirăți
  • ploștiserăți
  • ploștiseți
a III-a (ei, ele)
  • ploștesc
(să)
  • ploștească
  • ploșteau
  • ploști
  • ploștiseră
pluști
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pleoștire
pleoștire substantiv feminin
  • silabație: pleoș-ti-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pleoștire
  • pleoștirea
plural
  • pleoștiri
  • pleoștirile
genitiv-dativ singular
  • pleoștiri
  • pleoștirii
plural
  • pleoștiri
  • pleoștirilor
vocativ singular
plural
ploștire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pleoști plești pliști ploști pluști

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) lăsa în jos sau într-o parte (sub o greutate); a (se) deforma, a (se) lăbărța; a (se) turti, a (se) strivi.
    exemple
    • A prins a-și scărpina ceafa... tot pleoștindu-și streașina căciulii către vîrful nasului. GALAN, Z. R. 226.
      surse: DLRLC
    • figurat familiar Și-i mai dete una-n cap, Și mi-l ploști. PĂSCULESCU, L. P. 258.
      surse: DLRLC
    • Noroiul... se ploștea în stropi galbeni pe pantalonii trecătorilor. MACEDONSKI, O. III 81.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A apleca, a lăsa în jos capul sau urechea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: apleca attach_file un exemplu
    exemple
    • Un măgar mare... o ascultase, Și ca un aspru judecător Capul pleoștise sau rădicase Cîte-o ureche-n semn de favor. ALEXANDRESCU, M. 318.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv figurat familiar (Despre oameni) A deveni abătut, deprimat; a-și pierde elanul.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Nadina îi zise cu indiferență: ia seama că pornești pe urmele căpitanului! Tînărul se pleoști parcă ar fi primit un duș rece. REBREANU, R. I 221.
      surse: DLRLC

etimologie:

pleoștire ploștire

  • 1. Acțiunea de a (se) pleoști și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. arhitectură Raportul dintre săgeata și deschiderea unei bolți, a unei ogive etc.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi pleoști
    surse: DEX '98 DEX '09