2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pliu1 sf vz plută1

PLÚTĂ1, plute, s. f. Ansamblu format din trunchiuri de copac prinse împreună și destinat transportului buștenilor pe ape curgătoare. ◊ Expr. A face pluta = a înota plutind orizontal (pe spate). (Rar) A cădea de-a pluta = a cădea întins la pământ. ♦ Platformă de lemn plutitoare, folosită pentru salvare pe apă. ♦ Plută-far = plută mare, cu o baliză din panouri și o instalație de semnale de ceață, servind pentru orientare. – Din bg. pluta.

PLÚTĂ2, (1) plute, s. f. 1. Specie de plop ale cărui ramuri cresc aproape de la baza trunchiului, dând coroanei o formă de piramidă lungă și îngustă; plutaș2 (Populus pyramidalis). 2. Material gros, neted, poros, impermeabil, elastic și mai ușor decât apa, obținut din stratul exterior al scoarței unor specii de stejar și folosit pentru fabricarea dopurilor, a colacilor de salvare, ca material izolant, în construcția avioanelor etc.; suber. ♦ (Rar) Dop fabricat din plută2 (2). ♦ Bucată de lemn sau de alt material ușor care se leagă de sfoara undiței pentru a o face să plutească la suprafața apei. ♦ Bucățică de lemn ușor în care se înfige fitilul candelei. – Din sb. plut.

pliu[1] sf vz plută2 corectată

  1. În original, accentuat incorect: pliucă LauraGellner

plu1 sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 117/30 / V: pliu~ / Pl: ~te / E: bg плута, srb pluta] 1 Ambarcațiune ușoară, plutitoare, uneori prevăzută cu flotoare, construită din trunchiuri de copac prinse împreună, destinată transportării trunchiurilor de copac pe apele curgătoare Si: (înv) plutitoare (12), (reg) pod2 (23). 2 (D. oameni; îe) A face ~ta A se menține la suprafața apei plutind în poziție orizontală, rigidă. 3 (Reg; d. pești; îe) A ieși ~ A ieși la suprafața apei, plutind. 4 (Reg; îe) A cădea de-a ~ta A cădea întins la pământ. 5 Platformă de lemn plutitoare folosită pentru salvare pe apă. 6 (Îc) ~-far Plută (5) mare, cu o baliză din panouri și o instalație de semnale de ceață, servind pentru orientare. 7 (Îvr) Dispozitiv alcătuit din două prăjini sau doi răzlogi legați la capete, pe care se așază mănușile de in sau cânepă la topit.

plu2 sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) pliucă, pliu~ / Pl: ~te, (reg) ~uți / E: bg плюто,[1] srb pluta, pluto] 1 Arbore ale cărui ramuri cresc aproape de la baza trunchiului, dând coroanei o formă de piramidă lungă și îngustă Si: (pop) plop1 (5), (reg) plutaș2 (Populus pyramidalis). 2 Plop (2) (Populus alba). 3 (Bot; reg) Plop1 (3) (Populus tremula). 4 (Bot; reg) Plop1 (4) (Populus nigra). 5 (Bot; reg) Plop1 (7) (Populus canescens). 6 (Bot; reg) Nufăr (Nymphaea alba). 7 (Bot; reg) Nufăr (Nuphar luteum). 8 Material gros, neted, poros, impermeabil, elastic și mai ușor decât apa, obținut din stratul exterior al scoarței unor specii de stejar și folosit ca material izolant, la fabricarea dopurilor, a colacilor de salvare, a unor materiale de construcție etc. Si: suber. 9 (Pex) Dop din plută (8). 10 Bucată de plută (8), lemn sau de alt material ușor, care se leagă de sfoara undiței pentru a o face să plutească la suprafața apei. 11 (Olt) Odgon cu plută2 (10) de la năvod. 12 Bucățică de plută2 (8) sau de lemn ușor în care se înfige fitilul candelei ca să plutească în untdelemn. 13 Adaos de plută2 (8), de piele, de material plastic etc. care se pune în interiorul încălțămintei, sub talpa piciorului sau numai sub călcâi Vz branț, talonetă.

  1. În original, probabil incorect: плњто. — cata

PLÚTĂ2, plute, s. f. 1. Specie de plop ale cărui ramuri cresc aproape de la baza trunchiului, dând coroanei o formă de piramidă lungă și îngustă; plutaș2 (Populus pyramidalis). 2. Material gros, neted, poros, impermeabil, elastic și mai ușor decât apa, obținut din stratul exterior al scoarței unor specii de stejar și folosit pentru fabricarea dopurilor, a colacilor de salvare, ca material izolant, în construcția avioanelor etc., suber. ♦ (Rar) Dop fabricat din plută2. ♦ Bucată de lemn sau de alt material ușor care se leagă de sfoara undiței pentru a o face să plutească la suprafața apei. ♦ Bucățică de lemn ușor în care se înfige fitilul candelei. – Din scr. plut.

PLÚTĂ1, plute, s. f. Ambarcație ușoară, plutitoare, uneori prevăzută cu flotoare, construită din trunchiuri de copac prinse împreună și destinată transportului trunchiurilor pe ape curgătoare. ◊ Expr. A face pluta = a înota plutind orizontal (pe spate). (Rar) A cădea de-a pluta = a cădea întins la pământ. ♦ Platformă de lemn plutitoare, folosită pentru salvare pe apă. ◊ Plută-far = plută mare, cu o baliză din panouri și o instalație de semnale de ceață, servind pentru orientare. – Din bg. pluta.

PLÚTĂ, plute, s. f. 1. Ambarcație ușoară făcută din trunchiuri de copac prinse între ele prin chingi sau prin scoabe de fier și transportate astfel pe ape curgătoare la fabricile de cherestea sau la porturi. Neputîndu-se tăia drumuri largi pe poalele munților, se dă drumul copacilor retezați pe apă și omul însuși coboară cu ajutorul plutei pe Bistrița. CĂLINESCU, I. C. 7. Lunecă pluta ușor pe la Gura Căpriții. VLAHUȚĂ, O. A. II 170. Ușoară ca o săgeată o plută... se răpede în salturi pe povîrnișul apei. RUSSO, O. 105. ◊ (În basme) Bastonașul i-l lua, Plută pe apă-l punea. PĂSCULESCU, L. P. 205. ◊ Expr. (Rar) A cădea de-a pluta = a cădea întins la pămînt. Nebun s-aruncă dînsa, din tot al ei avînt, Dar lunecă și cade de-a pluta la pămînt. COȘBUC, P. II 189. A face pluta = a înota plutind orizontal, pe spate. Știa să facă pluta, înota voinicește, cu o mînă sau cu amîndouă, pe un umăr sau altul. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 41. 2. Specie de plop ale cărui ramuri cresc aproape de la baza trunchiului dînd coroanei o formă de piramidă lungă și îngustă; se plantează adesea pentru împodobirea aleilor (Populus pyramidalis). O plută stufoasă stătea mai jos, cu rădăcinile dezvelite și pornită să cadă. GALACTION, O. I 297. Case, plute bătrîne de vreme și de iarnă, troieni cît dealurile, ogrăzi de pruni, șire de paie și stoguri de coceni, toate fug și se afundă în urma ei. DELAVRANCEA, S. 34. 3. Stratul exterior poros, elastic și mai ușor decît apa, al scoarței unor specii de stejar (Quercus suber) care cresc în țările din bazinul Mediteranei occidentale; servește la fabricarea, dopurilor, a colacilor de salvare etc. ♦ (Rar) Dop din această materie. Alege o plută, o șterge cu cîrpa, o apasă încet și mai șterge o dată flaconul întreg. C. PETRESCU, C. V. 260. ♦ Piesă de lemn sau de alt material ușor care se leagă de sfoara undiței pentru a o face să plutească la suprafața apei. Aruncă undița și nu trecu mult și văzu pluta undiței mișcîndu-se. ISPIRESCU, L. 380. ♦ Bucățică de lemn ușor în care se înfige fitilul candelei.

PLÚTĂ1 ~e f. 1) Platformă plutitoare, formată din trunchiuri de copaci prinși împreună și transportați pe o apă curgătoare. 2) Ambarcație simplă, făcută din bușteni sau din scânduri unite între ele. /<bulg. pluta

PLÚTĂ2 ~e f. 1) Varietate de plop, având ramuri drepte, aproape verticale, ce pornesc de la baza tulpinii, formând o coroană îngustă, piramidală. 2) Material poros și impermeabil, ușor și elastic, extras din scoarța unor specii de stejar, având diferite întrebuințări (la fabricarea dopurilor, ca material izolant etc.). 3) Piesă mică, confecționată dintr-un material ușor (pană, lemn etc.), care se leagă de sfoara unei undițe, pentru a o menține la suprafața apei. /<sb. plut

plută f. 1. mare si frumos arbore ce se cultivă adesea pentru împodobirea aleelor (Populus pyramidalis); 2. stejar cu coaja mai moale întrebuințat în industrie (Quercus suber); 3. substanță elastică din care se fac tăblițe, dopuri și un cărbune întrebuințat în pictură; 4. grinzi legate laolaltă ce înnoată în apă: pod de plute; 5. bucățică de lemn la o undiță; 6. Bot. Munt. nufăr. [Slav. PLUTĬ].

plútă f., pl. e (vsl. *plutva, sîrb. plutva, plută, plût, plută [de dop], rus. plot, rudă cu vgr. plotós, plutitor. V. plavie, flotă). Aparat de plutire compus din maĭ multe grinzĭ unite între ele și care a fost primu fel de corabie pe rîurĭ: braziĭ din munțiĭ Moldoveĭ se prefac în plute și se scurg pe Siret la Galațĭ. Un fel de plop alb (pópulus álba) care crește pe lîngă ape (Munt.), numit și plutaș (Bz.). Substanță densă și foarte ușoară pe care o produce scoarța unuĭ fel de stejar (quércus súber) și din care se fac dopurĭ, tălpĭ ș. a. (Acest stejar crește pin Portugalia, Spania, sudu Franciiĭ, Italia, Algeria ș. a. Recolta pluteĭ se face primăvara pin tăĭeturĭ care despart scoarța în plăcĭ). Bucățică de lemn, de papură orĭ un dop de plută care susține pe apă sfoara uneĭ undițe. Bucata de dop de plută care susține ĭasca în candelă. (Poate fi și o turtă de porțelan cavă și perforată la mijloc saŭ o lamă de tinichea sprijinită de marginile vasuluĭ și încovoĭată pînă la suprafața unt-de-lemnuluĭ). Nufăr (alb), plutniță (Munt.). – În Serbia plĭută.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plútă2 (material) s. f., g.-d. art. plútei

plútă1 (ambarcațiune, copac, obiect de plută) s. f., g.-d. art. plútei; pl. plúte

plútă (ambarcație, copac, obiect de plută) s. f., pl. plúte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLÚTĂ s. (prin Mold. și Olt.) pod, (înv.) plutitoare, (franțuzism înv.) radou. (~ purtată de ape.)

arată toate definițiile

Intrare: plută (ambarcațiune)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plu
  • pluta
plural
  • plute
  • plutele
genitiv-dativ singular
  • plute
  • plutei
plural
  • plute
  • plutelor
vocativ singular
plural
pliută
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: plută (copac, obiect)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plu
  • pluta
plural
  • plute
  • plutele
genitiv-dativ singular
  • plute
  • plutei
plural
  • plute
  • plutelor
vocativ singular
plural
pliucă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pliută
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

plută (ambarcațiune) pliută

  • 1. Ansamblu format din trunchiuri de copac prinse împreună și destinat transportului buștenilor pe ape curgătoare.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Neputîndu-se tăia drumuri largi pe poalele munților, se dă drumul copacilor retezați pe apă și omul însuși coboară cu ajutorul plutei pe Bistrița. CĂLINESCU, I. C. 7.
      surse: DLRLC
    • Lunecă pluta ușor pe la Gura Căpriții. VLAHUȚĂ, O. A. II 170.
      surse: DLRLC
    • Ușoară ca o săgeată o plută... se răpede în salturi pe povîrnișul apei. RUSSO, O. 105.
      surse: DLRLC
    • în basme Bastonașul i-l lua, Plută pe apă-l punea. PĂSCULESCU, L. P. 205.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A face pluta = a înota plutind orizontal (pe spate).
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Știa să facă pluta, înota voinicește, cu o mînă sau cu amîndouă, pe un umăr sau altul. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 41.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie rar (Rar) A cădea de-a pluta = a cădea întins la pământ.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Nebun s-aruncă dînsa, din tot al ei avînt, Dar lunecă și cade de-a pluta la pămînt. COȘBUC, P. II 189.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Platformă de lemn plutitoare, folosită pentru salvare pe apă.
      surse: DEX '09
    • 1.4. Plută-far = plută mare, cu o baliză din panouri și o instalație de semnale de ceață, servind pentru orientare.
      surse: DEX '09

etimologie:

plută (copac, obiect) pliucă pliută

  • 1. Specie de plop ale cărui ramuri cresc aproape de la baza trunchiului, dând coroanei o formă de piramidă lungă și îngustă; plutaș (Populus pyramidalis).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: plutaș (bot.) attach_file 2 exemple
    exemple
    • O plută stufoasă stătea mai jos, cu rădăcinile dezvelite și pornită să cadă. GALACTION, O. I 297.
      surse: DLRLC
    • Case, plute bătrîne de vreme și de iarnă, troieni cît dealurile, ogrăzi de pruni, șire de paie și stoguri de coceni, toate fug și se afundă în urma ei. DELAVRANCEA, S. 34.
      surse: DLRLC
  • 2. Material gros, neted, poros, impermeabil, elastic și mai ușor decât apa, obținut din stratul exterior al scoarței unor specii de stejar și folosit pentru fabricarea dopurilor, a colacilor de salvare, ca material izolant, în construcția avioanelor etc.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: suber
    • 2.1. rar Dop fabricat din plută.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Alege o plută, o șterge cu cîrpa, o apasă încet și mai șterge o dată flaconul întreg. C. PETRESCU, C. V. 260.
        surse: DLRLC
    • 2.2. Bucată de lemn sau de alt material ușor care se leagă de sfoara undiței pentru a o face să plutească la suprafața apei.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Aruncă undița și nu trecu mult și văzu pluta undiței mișcîndu-se. ISPIRESCU, L. 380.
        surse: DLRLC
    • 2.3. Bucățică de lemn ușor în care se înfige fitilul candelei.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: