3 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pliscăit, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: cf plescăi] (Mun; d. oameni) Bătut cu palma. corectată

PLEOSCĂÍ, pleóscăi, vb. IV. Intranz. A plescăi. [Var.: (reg.) pleoșcăí vb. IV] – Pleosc + suf. -ăi.

PLEOSCĂÍ, pleóscăi, vb. IV. Intranz. A plescăi. [Var.: (reg.) pleoșcăí vb. IV] – Pleosc + suf. -ăi.

PLEOȘCĂÍ vb. IV v. pleoscăi.

PLESCĂÍ, pléscăi, vb. IV. Intranz. 1. A mânca cu zgomot; a scoate un sunet caracteristic, desprinzând brusc buzele una de alta sau limba de cerul-gurii (în semn de plăcere); a pleoscăi. 2. A scoate un sunet caracteristic prin pocnirea sau plesnirea unui corp (elastic) de altul sau prin lovirea de ceva tare; a pleoscăi. 3. (Despre lichide, substanțe vâscoase etc.) A se lovi sau a fi lovit de sau cu un corp tare, producând un zgomot caracteristic; a pleoscăi. – Pleasc + suf. -ăi.

PLESCĂÍ, pléscăi, vb. IV. Intranz. 1. A mânca cu zgomot; a scoate un sunet caracteristic, desprinzând brusc buzele una de alta sau limba de cerul-gurii (în semn de plăcere); a pleoscăi. 2. A scoate un sunet caracteristic prin pocnirea sau plesnirea unui corp (elastic) de altul sau prin lovirea de ceva tare; a pleoscăi. 3. (Despre lichide, substanțe vâscoase etc.) A se lovi sau a fi lovit de sau cu un corp tare, producând un zgomot caracteristic; a pleoscăi. – Pleasc + suf. -ăi.

pleoscăi vi [At: KLEIN, D. 400 / V: (reg) ~oșcăi, plios~, plius~ / Pzi: pleoscăi, ~esc / E: pleosc + -ăi cf srb pljuskati] 1 A scoate un sunet caracteristic, prin pocnirea sau plesnirea unui corp solid de alt corp solid sau prin lovirea de ceva tare Si: a plescăi (2). 2 (Rar) A aplauda. 3-4 (D. lichide, substanțe vâscoase etc.) (A se lovi sau) a fi lovit (de sau) cu un corp tare, producând un zgomot caracteristic Si: a plescăi (4-5), (reg) a piescăni (2-3). 5 A plescăi (1). 6 A mânca cu zgomot Si: a plescăi (7), (reg) a plioscăni (1).

plescăi vi [At: POLIZU / V: (înv) pleșc~, (reg) plis~ / Pzi: plescăi, (pop) ~esc / E: pleasc + -ăi] 1 (Cu determinările „din limbă”, „din buze”) A desprinde brusc buzele una de alta sau limba de cerul gurii, în semn de plăcere, producând un zgomot caracteristic Si: (reg) a clefăi, a plescăni (4), a pleoscăi (5), (reg) a plioscăni (1). 2 A pleoscăi (1). 3 (Rar) A aplauda. 4-5 (D. lichide, substanțe vâscoase etc.) A pleoscăi (3-4). 6 (D. corpuri solide) A lovi un lichid sau o substanță vâscoasă, producând un zgomot caracteristic. 7 A pleoscăi (6). 8 (Rar) A gâlgâi.

PLEOSCĂÍ, pleóscăi, vb. IV. Intranz. A plescăi. De afară se auzeau pleoscăind picături mai mari și mai dese. VLAHUȚĂ, O. A. 136. Glodul pleoscăia cît colo de pe picioare. CONTEMPORANUL, VI 293. Și s-a dus singură iară, Din papuci tot pleoscăind. TEODORESCU, P. P. 153. ♦ A bate din palme; a plesni. V. aplauda. Încep să plescăiască[1] din palme, strigînd toți ura! CARAGIALE, la CADE. – Variante: pleoșcăí (SLAVICI, O. II 144), pliscăí (ȘEZ. XIII 189), plișcăí (SLAVICI, O. II 144) vb. IV.

  1. Forma menționată în exemplu nu corespunde cu niciuna din variantele verbului (provine probabil de la „a plescăi”). Posibil ca acest subsens să fie greșit introdus aici. — gall

PLESCĂÍ, pléscăi și plescăiesc, vb. IV. Intranz. A scoate un sunet caracteristic desprinderii bruște a limbii de cerui-gurii sau a buzelor una de alta, în semn de plăcere (mai ales cînd se mănîncă ceva gustos); a mînca cu zgomot. La început ți-a fost rușine să mănînci și-ți era ciudă că plescăiești cînd sorbi. PAS, Z. I 69. Englezul îl goli dintr-o dată, plescăi din limbă, închise o clipă ochii și întinse din nou paharul. BART, S. M. 98. ◊ Fig. [Focul] creștea tot mai roșu, plescăind și lingînd cerul vînăt cu limbile lui gigantice. CAMILAR, N. I 182. ◊ Tranz. (Rar) Băiatul povestește a doua zi, plescăind buzele, cum s-a ospătat: cu supă și friptură și cozonac. PAS, Z. I 67. 2. A lovi (în special într-un corp lichid sau moale) producînd un zgomot caracteristic; a pleoscăi. Prizonierii legați cu funii treceau mereu pe uliți, prin noroiul în care plescăiau copitele cailor. DUMITRIU, N. 124. [În mîl] plescăia lipicios cîte o coadă de crap. GALAN, Z. R. 45. La început lopețile făceau zgomot, plescăind degeaba, ca și cum ar fi fost mînuite de copii. D. ZAMFIRESCU, R. 121. ◊ Tranz. Alunecă gîrla-ntre sălcii; În luntre-un copil de pescar Tot plescăie undița-n apă Și fluieră micul ștrengar. IOSIF, T. 134. [Papucii] știe să-i poarte și să-i plescăiască. TEODORESCU, P. P. 78. ♦ (Despre lichide) A se lovi de un corp tare, făcînd să se audă un zgomot caracteristic. Gheorghe Soare urcă și rămase agățat de-un butoi în care apa mai plescăia, zbătîndu-se. MIHALE, O. 365. O luarăm încet de-a lungul docului, pe cînd valurile răscolite plescăiau la mal. DUNĂREANU, CH. 94.

PLESCĂÍ, pléscăi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A mânca cu zgomot; a scoate un sunet caracteristic, desprinzând brusc buzele una de alta sau limba de cerul gurii, în semn de plăcere. 2. Intranz. A lovi într-un lichid, producând un zgomot caracteristic; (despre lichide) a se lovi de un corp tare, făcând să se audă un zgomot caracteristic; a pleoscăi. – Din pleasc.

PLISCĂÍ vb. IV. v. pleoscăi.

A PLEOSCĂÍ pleóscăi intranz. v. A PLESCĂI. /pleosc + suf. ~ăi

A PLESCĂÍ pléscăi intranz. 1) A scoate un sunet caracteristic, desprinzând brusc buzele una de alta sau limba de cerul gurii (în semn de plăcere sau de uimire); a plesni din buze. 2) A mânca lacom, făcând zgomot cu limba și cu buzele; a clefăi. 3) (despre corpuri) A produce un zgomot caracteristic prin lovire de suprafața unui lichid; a face „pleosc”. Vâslele plescăie. 4) (despre lichide) A se lovi cu zgomot de ceva tare. Valurile plescăie. /pleasc + suf. ~ăi

pleoscăì v. 1. a face un sgomot ascuțit (cu limba, degetele, mâinile, etc.); 2. a se întreciocni: valurile apei încet pleoscăiau. [Onomatopee].

arată toate definițiile

Intrare: pliscăit
pliscăit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pliscăit
  • pliscăitul
  • pliscăitu‑
  • pliscăi
  • pliscăita
plural
  • pliscăiți
  • pliscăiții
  • pliscăite
  • pliscăitele
genitiv-dativ singular
  • pliscăit
  • pliscăitului
  • pliscăite
  • pliscăitei
plural
  • pliscăiți
  • pliscăiților
  • pliscăite
  • pliscăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: pleoscăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pleoscăi
  • pleoscăire
  • pleoscăit
  • pleoscăitu‑
  • pleoscăind
  • pleoscăindu‑
singular plural
  • pleoscăie
  • pleoscăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pleoscăi
(să)
  • pleoscăi
  • pleoscăiam
  • pleoscăii
  • pleoscăisem
a II-a (tu)
  • pleoscăi
(să)
  • pleoscăi
  • pleoscăiai
  • pleoscăiși
  • pleoscăiseși
a III-a (el, ea)
  • pleoscăie
(să)
  • pleoscăie
  • pleoscăia
  • pleoscăi
  • pleoscăise
plural I (noi)
  • pleoscăim
(să)
  • pleoscăim
  • pleoscăiam
  • pleoscăirăm
  • pleoscăiserăm
  • pleoscăisem
a II-a (voi)
  • pleoscăiți
(să)
  • pleoscăiți
  • pleoscăiați
  • pleoscăirăți
  • pleoscăiserăți
  • pleoscăiseți
a III-a (ei, ele)
  • pleoscăie
(să)
  • pleoscăie
  • pleoscăiau
  • pleoscăi
  • pleoscăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pleoșcăi
  • pleoșcăire
  • pleoșcăit
  • pleoșcăitu‑
  • pleoșcăind
  • pleoșcăindu‑
singular plural
  • pleoșcăie
  • pleoșcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pleoșcăi
(să)
  • pleoșcăi
  • pleoșcăiam
  • pleoșcăii
  • pleoșcăisem
a II-a (tu)
  • pleoșcăi
(să)
  • pleoșcăi
  • pleoșcăiai
  • pleoșcăiși
  • pleoșcăiseși
a III-a (el, ea)
  • pleoșcăie
(să)
  • pleoșcăie
  • pleoșcăia
  • pleoșcăi
  • pleoșcăise
plural I (noi)
  • pleoșcăim
(să)
  • pleoșcăim
  • pleoșcăiam
  • pleoșcăirăm
  • pleoșcăiserăm
  • pleoșcăisem
a II-a (voi)
  • pleoșcăiți
(să)
  • pleoșcăiți
  • pleoșcăiați
  • pleoșcăirăți
  • pleoșcăiserăți
  • pleoșcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • pleoșcăie
(să)
  • pleoșcăie
  • pleoșcăiau
  • pleoșcăi
  • pleoșcăiseră
plioscăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pliuscăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plișcăi
  • plișcăire
  • plișcăit
  • plișcăitu‑
  • plișcăind
  • plișcăindu‑
singular plural
  • plișcăie
  • plișcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plișcăi
(să)
  • plișcăi
  • plișcăiam
  • plișcăii
  • plișcăisem
a II-a (tu)
  • plișcăi
(să)
  • plișcăi
  • plișcăiai
  • plișcăiși
  • plișcăiseși
a III-a (el, ea)
  • plișcăie
(să)
  • plișcăie
  • plișcăia
  • plișcăi
  • plișcăise
plural I (noi)
  • plișcăim
(să)
  • plișcăim
  • plișcăiam
  • plișcăirăm
  • plișcăiserăm
  • plișcăisem
a II-a (voi)
  • plișcăiți
(să)
  • plișcăiți
  • plișcăiați
  • plișcăirăți
  • plișcăiserăți
  • plișcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • plișcăie
(să)
  • plișcăie
  • plișcăiau
  • plișcăi
  • plișcăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pliscăi
  • pliscăire
  • pliscăit
  • pliscăitu‑
  • pliscăind
  • pliscăindu‑
singular plural
  • pliscăie
  • pliscăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pliscăi
(să)
  • pliscăi
  • pliscăiam
  • pliscăii
  • pliscăisem
a II-a (tu)
  • pliscăi
(să)
  • pliscăi
  • pliscăiai
  • pliscăiși
  • pliscăiseși
a III-a (el, ea)
  • pliscăie
(să)
  • pliscăie
  • pliscăia
  • pliscăi
  • pliscăise
plural I (noi)
  • pliscăim
(să)
  • pliscăim
  • pliscăiam
  • pliscăirăm
  • pliscăiserăm
  • pliscăisem
a II-a (voi)
  • pliscăiți
(să)
  • pliscăiți
  • pliscăiați
  • pliscăirăți
  • pliscăiserăți
  • pliscăiseți
a III-a (ei, ele)
  • pliscăie
(să)
  • pliscăie
  • pliscăiau
  • pliscăi
  • pliscăiseră
Intrare: plescăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plescăi
  • plescăire
  • plescăit
  • plescăitu‑
  • plescăind
  • plescăindu‑
singular plural
  • plescăie
  • plescăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plescăi
(să)
  • plescăi
  • plescăiam
  • plescăii
  • plescăisem
a II-a (tu)
  • plescăi
(să)
  • plescăi
  • plescăiai
  • plescăiși
  • plescăiseși
a III-a (el, ea)
  • plescăie
(să)
  • plescăie
  • plescăia
  • plescăi
  • plescăise
plural I (noi)
  • plescăim
(să)
  • plescăim
  • plescăiam
  • plescăirăm
  • plescăiserăm
  • plescăisem
a II-a (voi)
  • plescăiți
(să)
  • plescăiți
  • plescăiați
  • plescăirăți
  • plescăiserăți
  • plescăiseți
a III-a (ei, ele)
  • plescăie
(să)
  • plescăie
  • plescăiau
  • plescăi
  • plescăiseră
pleșcăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pliscăi
  • pliscăire
  • pliscăit
  • pliscăitu‑
  • pliscăind
  • pliscăindu‑
singular plural
  • pliscăie
  • pliscăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pliscăi
(să)
  • pliscăi
  • pliscăiam
  • pliscăii
  • pliscăisem
a II-a (tu)
  • pliscăi
(să)
  • pliscăi
  • pliscăiai
  • pliscăiși
  • pliscăiseși
a III-a (el, ea)
  • pliscăie
(să)
  • pliscăie
  • pliscăia
  • pliscăi
  • pliscăise
plural I (noi)
  • pliscăim
(să)
  • pliscăim
  • pliscăiam
  • pliscăirăm
  • pliscăiserăm
  • pliscăisem
a II-a (voi)
  • pliscăiți
(să)
  • pliscăiți
  • pliscăiați
  • pliscăirăți
  • pliscăiserăți
  • pliscăiseți
a III-a (ei, ele)
  • pliscăie
(să)
  • pliscăie
  • pliscăiau
  • pliscăi
  • pliscăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pleoscăi pleoșcăi plioscăi pliuscăi plișcăi pliscăi

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • De afară se auzeau pleoscăind picături mai mari și mai dese. VLAHUȚĂ, O. A. 136.
      surse: DLRLC
    • Glodul pleoscăia cît colo de pe picioare. CONTEMPORANUL, VI 293.
      surse: DLRLC
    • Și s-a dus singură iară, Din papuci tot pleoscăind. TEODORESCU, P. P. 153.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A bate din palme.
      surse: DLRLC sinonime: plesni attach_file un exemplu
      exemple
      • Încep să plescăiască din palme, strigînd toți ura! CARAGIALE, la CADE.
        surse: DLRLC
      • comentariu Forma menționată în exemplu nu corespunde cu niciuna din variantele verbului (provine probabil de la „a plescăi”). Posibil ca acest subsens să fie greșit introdus aici.
        surse: dexonline

etimologie:

  • Pleosc + sufix -ăi.
    surse: DEX '98 DEX '09

plescăi pleșcăi pliscăi

  • 1. A mânca cu zgomot; a scoate un sunet caracteristic, desprinzând brusc buzele una de alta sau limba de cerul-gurii (în semn de plăcere).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pleoscăi attach_file 4 exemple
    exemple
    • La început ți-a fost rușine să mănînci și-ți era ciudă că plescăiești cînd sorbi. PAS, Z. I 69.
      surse: DLRLC
    • Englezul îl goli dintr-o dată, plescăi din limbă, închise o clipă ochii și întinse din nou paharul. BART, S. M. 98.
      surse: DLRLC
    • figurat [Focul] creștea tot mai roșu, plescăind și lingînd cerul vînăt cu limbile lui gigantice. CAMILAR, N. I 182.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv rar Băiatul povestește a doua zi, plescăind buzele, cum s-a ospătat: cu supă și friptură și cozonac. PAS, Z. I 67.
      surse: DLRLC
  • 2. A scoate un sunet caracteristic prin pocnirea sau plesnirea unui corp (elastic) de altul sau prin lovirea de ceva tare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pleoscăi attach_file 5 exemple
    exemple
    • Prizonierii legați cu funii treceau mereu pe uliți, prin noroiul în care plescăiau copitele cailor. DUMITRIU, N. 124.
      surse: DLRLC
    • [În mâl] plescăia lipicios cîte o coadă de crap. GALAN, Z. R. 45.
      surse: DLRLC
    • La început lopețile făceau zgomot, plescăind degeaba, ca și cum ar fi fost mînuite de copii. D. ZAMFIRESCU, R. 121.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Alunecă gîrla-ntre sălcii; În luntre-un copil de pescar Tot plescăie undița-n apă Și fluieră micul ștrengar. IOSIF, T. 134.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv [Papucii] știe să-i poarte și să-i plescăiască. TEODORESCU, P. P. 78.
      surse: DLRLC
  • 3. (Despre lichide, substanțe vâscoase etc.) A se lovi sau a fi lovit de sau cu un corp tare, producând un zgomot caracteristic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pleoscăi attach_file 2 exemple
    exemple
    • Gheorghe Soare urcă și rămase agățat de-un butoi în care apa mai plescăia, zbătîndu-se. MIHALE, O. 365.
      surse: DLRLC
    • O luarăm încet de-a lungul docului, pe cînd valurile răscolite plescăiau la mal. DUNĂREANU, CH. 94.
      surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: plescăiesc.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • Pleasc + sufix -ăi.
    surse: DEX '09 DEX '98