2 intrări
2 definiții
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
pleroma s. f. v. pliroma.
PLERÓMĂ (< fr.) s. f. (La gnostici) Plenitudinea debordantă a divinității din care provin toate ființele prin emanație; (în creștinism) plenitudinea harului de care beneficiază Hristos, a puterilor și perfecțiunii sale; în măsura în care Biserica se identifică cu Hristos, al cărui corp mistic este, p. este, de asemenea, totalitatea credincioșilor.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pleroma
pleroma substantiv feminin
substantiv feminin (F159) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Intrare: pleromă
pleromă substantiv feminin
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |