pleo- [At: DN³ / P: ple-o- / E: fr pléo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Mai mult. 2 Numeros. 3 Plin. corectat(ă)

PLEO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „mai mult”, „numeros”, „plin”. [Pron. ple-o-. / < fr. pléo-, gr. pleon].

PLEO-/PLEIO-/PLEISTO-/PLIO- elem. „mai mult”, „numeros”. (< fr. pléo-, pléio-, pléisto-, plio-, cf. gr. pleon, pleion, pleistos)

PLEIO- elem. pleo-.

PLEISTO- elem. pleo-.

PLIO- elem. pleo-.

PLEO- „numeros, mai mult, superfluu”. ◊ gr. pleon „numeros” > fr. pléo-, germ. id., engl. id. > rom. pleo-. □ ~croic (v. -croic), adj., 1. Format din mai multe culori. 2. (Despre frunze) Care este colorat deosebit pe cele două fețe; ~gamie (v. -gamie), s. f., prezență de flori hermafrodite și unisexuate pe același individ sau pe indivizii diferiți ai aceleiași specii; ~morf (v. -morf), adj., (despre organisme) care are mai multe forme sau stadii de sporulare în ciclul său de viață.

PLEIO- „mai mult, mai mare, multiplu, variat”. ◊ gr. pleion „mai mult, mai abundent” > fr. pléio-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. pleio-. □ ~caziu (~chaziu) (v. -caziu), s. n., inflorescență cimoasă la care de sub floarea terminală pornesc mai multe axe florale laterale; sin. policaziu; ~ciclic (v. -ciclic), adj., 1. Cu mai multe cicluri de viață. 2. Cu mai multe verticile; ~cotile (v. -cotil), adj., s. f. pl., (plante) al căror embrion posedă mai mult de două cotiledoane; ~crom (v. -crom), adj., (despre fecale) colorat excesiv din cauza unei cantități mărite de fiere; ~cromie (v. -cromie), s. f., exces de materie colorantă într-un lichid organic; ~fag (v. -fag), adj., (despre organisme) care utilizează hrană variată, animală și vegetală; ~file (v. -fil₂), adj., s. f., 1. adj., s. f. pl., (Plante) cu un număr de frunze mai mare decît cel caracteristic speciei. 2. adj., s. f. pl., (Frunze) compuse dintr-un număr de foliole mai mare decît cel normal; ~gamie (v. -gamie), s. f., maturizare succesivă și decalată în timp a polenului generat de florile aceleiași plante; ~mer (v. -mer), adj., (despre organisme) care prezintă un număr mai mare de elemente structurale decît cel normal; ~morf (v. -morf), adj., (despre organisme) care prezintă mai multe aspecte morfologice în cursul dezvoltării ontogenetice; sin. pleiomorfic; ~morfic (v. -morfic), adj., pleiomorf*; ~petal (v. -petal), adj., cu mai multe petale; ~sperm (v. -sperm), adj., (despre fructe) cu semințe numeroase; ~taxie (v. -taxie), s. f., multiplicare anormală a verticilelor foliare sau florale; ~tipic (v. -tipic), adj., politipic*; ~tom (v. -tom), adj., divizat în mai multe părți; ~top (v. -top), adj., (despre animale) care are un areal de răspîndire foarte larg; ~trop (v. -trop), adj., (despre gene) care controlează două sau mai multe caracteristici ereditare; ~tropie (v. -tropie), s. f., situație în care aceeași genă se manifestă concomitent prin mai multe caractere; ~xen (v. -xen), adj., (despre paraziți) care poate trăi pe mai multe gazde; ~xenie (v. -xenie), s. f., capacitatea organismelor de a parazita mai multe specii de plante.

PLEISTO- „numeros, foarte mult”. ◊ gr. pleistos „foarte numeros” > fr. pléisto-, germ. id., engl. id. > rom. pleisto-. □ ~cen (v. -cen₁), adj., s. n., 1. s. n., Prima epocă (serie) a cuaternarului, cînd au avut loc glaciațiile și interglaciațiile. 2. adj., Care aparține acestei epoci; ~mer (v. -mer), adj., (despre viețuitoare) format din foarte multe elemente structurale.

PLIO- „superior, mai apropiat”. ◊ gr. pleion „mai mult, mai mare” > fr. plio-, engl. id. > rom. plio-. □ ~cen (v. -cen₁), adj., s. n., 1. s. n., Epocă (serie) superioară a neogenului, reprezentată prin depozite marine sau lacustre. 2. adj., Care aparține acestei epoci; ~pitec (v. -pitec), s. m., maimuță antropomorfă cu caractere apropiate de ale gibonului actual, cunoscută din miocenul european.