plein jeu (loc. fr.), tutti* caracteristic orgilor* franceze de tipul orchestrei*. P. are o consistență și calitate timbrală specială datorită faptului că sunetele acestui registru (II) sunt însoțite de un nr. (variabil de la un instr. la altul) de sunete care îi întăresc primele armonice* superioare (mai puțin terțele* și septimele*), ce apar numai o dată cu cuplarea suplimentară, dar neobligatorie, a registrului de mixtură (1). P. se bazează pe registrele cu caracter de „principal” („montre”, 8’, 16’, „prestant” 4’, „doublette” 2’) din orga principală la care se mai adaugă eventual registre linguale cu pavilionul* normal („trompeta” 8’ și 4’ sau 16’) din pedalier*. Pot fi folosite și alte registre de principale („bourdon” etc.). Câteodată termenului de p. i se atribuie unilateral doar sensul de mixtură. V. organo pleno.