2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

plefturi v vz praftori

praftori vt [At: BARCIANU / V: plefturi, (reg) prăfturi[1] / Pzi: ~resc / E: praftoră] 1 A lovi, stropind cu praftura (1) sau cu un obiect asemănător cu aceasta. 2 (Reg; fig) A batjocori. 3 (Reg; fig) A certa.

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: prăftui LauraGellner

PRAFTORÍ, praftoresc, vb. IV. Tranz. A stropi sau a lovi cu praftorița. – Variantă: prăftui (VLAHUȚĂ, O. A. III 48) vb. IV.

PRAFTORÍ, praftoresc, vb. IV. Tranz. A stropi sau a lovi cu praftorița. [Var.: prăftuí vb. IV] – Din praftură.

plefturì v. Mold. 1. a lovi cu pleaftura; 2. fig. a ocărî.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

praftorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. praftorésc


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

plefturí, plefturésc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a da cu pleftura. 2. (fig.) a ocărî.

praftorí, praftorésc, vb. IV (pop.) a lovi (stropind) cu praftura (v.) sau cu un obiect asemănător cu ea.

Intrare: plefturire
plefturire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plefturire
  • plefturirea
plural
  • plefturiri
  • plefturirile
genitiv-dativ singular
  • plefturiri
  • plefturirii
plural
  • plefturiri
  • plefturirilor
vocativ singular
plural
Intrare: praftori
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • praftori
  • praftorire
  • praftorit
  • praftoritu‑
  • praftorind
  • praftorindu‑
singular plural
  • praftorește
  • praftoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • praftoresc
(să)
  • praftoresc
  • praftoream
  • praftorii
  • praftorisem
a II-a (tu)
  • praftorești
(să)
  • praftorești
  • praftoreai
  • praftoriși
  • praftoriseși
a III-a (el, ea)
  • praftorește
(să)
  • praftorească
  • praftorea
  • praftori
  • praftorise
plural I (noi)
  • praftorim
(să)
  • praftorim
  • praftoream
  • praftorirăm
  • praftoriserăm
  • praftorisem
a II-a (voi)
  • praftoriți
(să)
  • praftoriți
  • praftoreați
  • praftorirăți
  • praftoriserăți
  • praftoriseți
a III-a (ei, ele)
  • praftoresc
(să)
  • praftorească
  • praftoreau
  • praftori
  • praftoriseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plefturi
  • plefturire
  • plefturit
  • plefturitu‑
  • plefturind
  • plefturindu‑
singular plural
  • plefturește
  • plefturiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plefturesc
(să)
  • plefturesc
  • pleftuream
  • plefturii
  • plefturisem
a II-a (tu)
  • plefturești
(să)
  • plefturești
  • pleftureai
  • plefturiși
  • plefturiseși
a III-a (el, ea)
  • plefturește
(să)
  • plefturească
  • plefturea
  • plefturi
  • plefturise
plural I (noi)
  • plefturim
(să)
  • plefturim
  • pleftuream
  • plefturirăm
  • plefturiserăm
  • plefturisem
a II-a (voi)
  • plefturiți
(să)
  • plefturiți
  • pleftureați
  • plefturirăți
  • plefturiserăți
  • plefturiseți
a III-a (ei, ele)
  • plefturesc
(să)
  • plefturească
  • pleftureau
  • plefturi
  • plefturiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)