2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pleșugi v vz pleșuvi

PLEȘUGÍ vb. IV. v. pleșuvi.

PLEȘÚG, -Ă adj. v. pleșuv.

PLEȘÚV, -Ă, pleșuvi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Chel. 2. (Despre soluri, munți etc.) Lipsit de vegetație, fără arbori; (despre ogoare) fără semănături; p. ext. uscat, sterp, arid. ♦ (Despre arbori) Fără frunze, desfrunzit. [Var.: (reg.) pleșúg, -ă adj.] – Din bg. pleșiv.

PLEȘÚV, -Ă, pleșuvi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Chel. 2. (Despre soluri, munți etc.) Lipsit de vegetație, fără arbori; (despre ogoare) fără semănături; p. ext. uscat, sterp, arid. ♦ (Despre arbori) Fără frunze, desfrunzit. [Var.: (reg.) pleșúg, -ă adj.] – Din bg. pleșiv.

PLEȘUVÍ, pleșuvesc, vb. IV. 1. Intranz. A cheli. 2. Refl. (Despre munți, dealuri, soluri etc.) A rămâne fără vegetație. – Din pleșuv.

PLEȘUVÍ, pleșuvesc, vb. IV. 1. Intranz. A cheli. 2. Refl. (Despre munți, dealuri, soluri etc.) A rămâne fără vegetație. – Din pleșuv.

pleșuv, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 120r/12 / V: (îrg) ug, ~șiv, (reg) uh / Pl: ~i, ~e / E: bg плешив] 1 a (D. oameni) Care nu are păr1 pe cap Si: chel, (îvp) pleș1 (1), (reg) pleșcat (1), peleag, târcav. 2 a (D. cap, creștet, frunte) Lipsit de păr1 Si: chel, (îvp) pleș1 (2). 3 sf (Reg; îf pleșugă) Pleșuvie (3). 4 a (Pan; d. munți, dealuri, soluri etc.) Lipsit cu totul de vegetație Si: golaș. 5 (Pex; d. munți, dealuri, soluri) Sterp. 6 (D. plante, mai ales d. arbori) Cu ramurile sau tulpinile goale, fără frunze Si: desfrunzit.

pleșuvi [At: LB / V: (reg) ~ugi / Pzi: ~vesc / E: pleșuv] 1 vi (D. oameni) A rămâne fără păr1 pe cap Si: a cheli. 2 vi (D. capul, creștetul etc. oamenilor) A rămâne fără păr1 Si: a cheli, (înv) a pleși (2). 3 vr (D. păr) A cădea lăsând capul chel. 4 vr (Pan; d. munți, dealuri, soluri etc.) A rămâne fără vegetație. 5 vr (D. munți, soluri, dealuri) A deveni sterp, uscat.

PLEȘÚV, -Ă, pleșuvi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care n-are păr pe cap, căruia i-a căzut părul de pe cap; (despre cap) fără păr; chel. Moș Chirilă, c-o mînă își feri mai bine ghioaga, iar cu cealaltă se scărpină în capu-i pleșuv. SADOVEANU, O. VII 32. Gros și pleșuv, avea totuși părul de după urechi adus cu măiestrie pe amîndouă tîmplele. HOGAȘ, M. N. 32. Moșneagul a rămas pleșuv... de mult ce-l netezise baba pe cap. CREANGĂ, P. 294. (Substantivat) Cu pleșuvul cînd vorbești, tigvă să nu pomenești. 2. (Despre soluri, în special despre munți) Lipsit de vegetație. (În special) de arbori. Se deschideau pe dreapta și pe stînga, spre fundul pămîntului, două prăpăstii cu adîncimi fioroase, pleșuve, aspre și cu povîrnișuri stîncoase. HOGAȘ, M. N. 161. Soarele scăpăta îndărătul niăgurii pleșuve, pe care era odinioară o dumbravă de stejari. VLAHUȚĂ, O. A. 497. Ceahlăul măreț... își înalță capul pleșuv cătră soare și răspîndește apoi în juru-i cu dragoste bogățiile bătrînelor lui coaste înverzite. RUSSO, O. 104. ♦ (Despre ogoare, țarini) Fără semănături, nesemănat (sau cu semănăturile nerăsărite). Începuseră tabere de cară să se lase în jos cu poloboace goale, după vin nou, trecînd printre costișe pleșuve. SADOVEANU, Z. C. 5. Cînd prășitul se face pe moale, adică pe vreme ploioasă, [păpușoii] se pot muta, luîndu-i pe dedesupt cu sapa... și punîndu-i în locurile goale sau pleșuve. PAMFILE, A. R. 74. ♦ (Despre arbori) Desfrunzit. Începeau noroaiele, sălciile pleșuve și pe urmă păpurișurile fără margini, înecate în ceață. DUMITRIU, N. 289. 3. (În expr.) Vultur pleșuv = nume dat mai multor specii de vulturi lipsiți de pene pe cap și pe gît. – Variantă: (regional) pleșúg, -ă (RETEGANUL, P. II 67) adj.

PLEȘUVÍ, pleșuvesc, vb. IV. 1. Intranz. A rămîne fără păr pe cap, a deveni pleșuv; a cheli. Ce? ai pleșuvit? NEGRUZZI, S. I 68. 2. Refl. A fi lipsit de vegetație. [Coasta] se pleșuvește și se schimbă în lanuri de grîu și de porumb. REBREANU, I. 51. – Variantă: pleșugí vb. IV.

PLEȘÚV ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre persoane, mai ales despre bărbați) Care și-a pierdut (parțial sau total) părul de pe cap; care are chelie; chel. 2) (despre munți, dealuri, terenuri) Care este lipsit de vegetație; fără vegetație; golaș; arid; sterp. /<bulg. pleșiv

A SE PLEȘUVÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre terenuri) A rămâne fără vegetație; a se dezgoli de verdeață. /Din pleșuv

A PLEȘUVÍ ~ésc intranz. (mai ales despre bărbați) A deveni pleșuv; a pierde părul de pe cap; a cheli. /Din pleșuv

PLEȘUV adj. (Mold., ȚR, Ban., Trans. SV) Chel. A: [Era] cam pleșiv. DOSOFTEI, VS. Era foarte pleșuv. B 1775, 74r. B: Lysĭ. Pleșuv. LEX. 1683, 31v. Pleșiv iaste. BIBLIA (1688); cf. MARDARIE, 120; LEX. 1683, 58r. C: Pléshiv. Calvus. AC, 361. Glaber. Plesugh. Kappász (sic!). LEX. MARS., 211. Plesiug. MȘE, 80. Variante: pleșiv (DOSOFTEI, VS.: BIBLIA (1688); AC, 361), pleșug (LEX. MARS., 211; MȘE, 80). Etimologie: bg. plešiv. Vezi și pleașă, pleș. Cf. copos, tîrcav.

pleșuv a. 1. chel; 2. fig. gol, neacoperit: munții pleșuvi. [Slav. PLĬEȘĬVŬ]. ║ m. Zool. 1. vultur cu capul mohorît, se nutrește cu mortăciuni (Vultur fulvus); 2. (răpitor de miei), vultur care răpește nu numai miei, ci și copii (Gypaetos barbatus): el se numia în vechime zagan, azi în Mold. (Buc.) ceahlău și în Tr. sorliță.

arată toate definițiile

Intrare: pleșuv
pleșuv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pleșuv
  • pleșuvul
  • pleșuvu‑
  • pleșu
  • pleșuva
plural
  • pleșuvi
  • pleșuvii
  • pleșuve
  • pleșuvele
genitiv-dativ singular
  • pleșuv
  • pleșuvului
  • pleșuve
  • pleșuvei
plural
  • pleșuvi
  • pleșuvilor
  • pleșuve
  • pleșuvelor
vocativ singular
plural
pleșug adjectiv
adjectiv (A11)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pleșug
  • pleșugul
  • pleșugu‑
  • pleșu
  • pleșuga
plural
  • pleșugi
  • pleșugii
  • pleșuge
  • pleșugele
genitiv-dativ singular
  • pleșug
  • pleșugului
  • pleșuge
  • pleșugei
plural
  • pleșugi
  • pleșugilor
  • pleșuge
  • pleșugelor
vocativ singular
plural
pleșiv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pleșuh
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pleșuvi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pleșuvi
  • pleșuvire
  • pleșuvit
  • pleșuvitu‑
  • pleșuvind
  • pleșuvindu‑
singular plural
  • pleșuvește
  • pleșuviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pleșuvesc
(să)
  • pleșuvesc
  • pleșuveam
  • pleșuvii
  • pleșuvisem
a II-a (tu)
  • pleșuvești
(să)
  • pleșuvești
  • pleșuveai
  • pleșuviși
  • pleșuviseși
a III-a (el, ea)
  • pleșuvește
(să)
  • pleșuvească
  • pleșuvea
  • pleșuvi
  • pleșuvise
plural I (noi)
  • pleșuvim
(să)
  • pleșuvim
  • pleșuveam
  • pleșuvirăm
  • pleșuviserăm
  • pleșuvisem
a II-a (voi)
  • pleșuviți
(să)
  • pleșuviți
  • pleșuveați
  • pleșuvirăți
  • pleșuviserăți
  • pleșuviseți
a III-a (ei, ele)
  • pleșuvesc
(să)
  • pleșuvească
  • pleșuveau
  • pleșuvi
  • pleșuviseră
verb (V407)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pleșugi
  • pleșugire
  • pleșugit
  • pleșugitu‑
  • pleșugind
  • pleșugindu‑
singular plural
  • pleșugește
  • pleșugiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pleșugesc
(să)
  • pleșugesc
  • pleșugeam
  • pleșugii
  • pleșugisem
a II-a (tu)
  • pleșugești
(să)
  • pleșugești
  • pleșugeai
  • pleșugiși
  • pleșugiseși
a III-a (el, ea)
  • pleșugește
(să)
  • pleșugească
  • pleșugea
  • pleșugi
  • pleșugise
plural I (noi)
  • pleșugim
(să)
  • pleșugim
  • pleșugeam
  • pleșugirăm
  • pleșugiserăm
  • pleșugisem
a II-a (voi)
  • pleșugiți
(să)
  • pleșugiți
  • pleșugeați
  • pleșugirăți
  • pleșugiserăți
  • pleșugiseți
a III-a (ei, ele)
  • pleșugesc
(să)
  • pleșugească
  • pleșugeau
  • pleșugi
  • pleșugiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pleșuv pleșug pleșiv pleșuh

  • 1. (Despre oameni) Care n-are păr pe cap, căruia i-a căzut părul de pe cap; (despre cap) fără păr.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chel attach_file 4 exemple
    exemple
    • Moș Chirilă, c-o mînă își feri mai bine ghioaga, iar cu cealaltă se scărpină în capu-i pleșuv. SADOVEANU, O. VII 32.
      surse: DLRLC
    • Gros și pleșuv, avea totuși părul de după urechi adus cu măiestrie pe amîndouă tîmplele. HOGAȘ, M. N. 32.
      surse: DLRLC
    • Moșneagul a rămas pleșuv... de mult ce-l netezise baba pe cap. CREANGĂ, P. 294.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Cu pleșuvul cînd vorbești, tigvă să nu pomenești.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre soluri, munți etc.) Lipsit de vegetație, fără arbori; (despre ogoare) fără semănături.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: gol (adj.) golaș pleș attach_file 5 exemple
    exemple
    • Se deschideau pe dreapta și pe stînga, spre fundul pămîntului, două prăpăstii cu adîncimi fioroase, pleșuve, aspre și cu povîrnișuri stîncoase. HOGAȘ, M. N. 161.
      surse: DLRLC
    • Soarele scăpăta îndărătul niăgurii pleșuve, pe care era odinioară o dumbravă de stejari. VLAHUȚĂ, O. A. 497.
      surse: DLRLC
    • Ceahlăul măreț... își înalță capul pleșuv cătră soare și răspîndește apoi în juru-i cu dragoste bogățiile bătrînelor lui coaste înverzite. RUSSO, O. 104.
      surse: DLRLC
    • Începuseră tabere de cară să se lase în jos cu poloboace goale, după vin nou, trecînd printre costișe pleșuve. SADOVEANU, Z. C. 5.
      surse: DLRLC
    • Cînd prășitul se face pe moale, adică pe vreme ploioasă, [păpușoii] se pot muta, luîndu-i pe dedesupt cu sapa... și punîndu-i în locurile goale sau pleșuve. PAMFILE, A. R. 74.
      surse: DLRLC
  • 3. Vultur pleșuv = nume dat mai multor specii de vulturi lipsiți de pene pe cap și pe gât.
    surse: DLRLC

etimologie:

pleșuvi pleșugi

etimologie:

  • pleșuv
    surse: DEX '98 DEX '09