2 intrări

  • pleoști plești pliști ploști pluști
  • pleoștit pleștit plioștit ploștit pluștit

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pleștit, ~ă a vz pleoștit

PLEOȘTÍ, pleoștesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) lăsa în jos sau într-o parte (sub o greutate); a (se) deforma, a (se) lăbărța; a (se) turti, a (se) strivi. 2. Tranz. A apleca, a lăsa în jos capul sau urechea. 3. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A deveni abătut, deprimat; a-și pierde elanul. – Din sb. pljoštiti.

PLEOȘTÍT, -Ă, pleoștiți, -te, adj. 1. Lăsat într-o parte sau în jos; deplasat, deformat; turtit, strivit. ♦ Aplecat prin dărăpănare, distrugere, năruire. 2. Fig. (Fam.) Abătut, deprimat, descurajat, dezumflat. – V. pleoști.

PLEOȘTÍT, -Ă, pleoștiți, -te, adj. 1. Lăsat într-o parte sau în jos; deplasat, deformat; turtit, strivit. ♦ Aplecat prin dărăpănare, distrugere, năruire. 2. Fig. (Fam.) Abătut, deprimat, descurajat, dezumflat. – V. pleoști.

pleoști [At: ANON. CAR. / V: (îrg) plești, ploști, pluști, (reg) pliști / Pzi: ~tesc / E: srb pljožtiti] 1-2 vrt A (se) lăsa în jos sau într-o parte sub apăsarea unei greutăți. 3-4 vrt (Pex) A (se) deforma. 5-6 vrt A (se) turti. 7 vr (Trs; îf plești) A cădea pe gheață cu picioarele depărtate unul de celălalt. 8 vr (Ban; îf plești, pliști) A se ascunde. 9 vr (Buc) A se pleca înaintea cuiva, în semn de respect. 10 vr (Fig; fam) A-și pierde vigoarea, entuziasmul sau buna dispoziție. 11 vr (Fig; fam) A deveni istovit, abătut sau deprimat Si: (fam; fig) a se dezumfla.

pleoștit, ~ă [At: ANON. CAR. / V: (înv) pleș~ (reg) plio~, plo~, pluș~ / Pl: ~iți, ~e / E: pleoști] 1 a Lăsat într-o parte sau în jos sub presiunea unei greutăți. 2 a (Pex) Deformat. 3 a Turtit. 4 sm (Reg) Epitet dat unui om cu nasul mic și turtit Si: (reg) plut. 5 a (Olt; îf pluștit) Culcat la pământ Si: întins. 6 a (Fig; fam) Care și-a pierdut vigoarea, entuziasmul sau buna dispoziție Si: abătut, deprimat, istovit.

PLEOȘTÍ, pleoștesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) lăsa în jos sau într-o parte (sub o greutate); a (se) deforma, a (se) lăbărța; a (se) turti, a (se) strivi. 2. Tranz. A apleca, a lăsa în jos capul sau urechea. 3. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A deveni abătut, deprimat; a se dezumfla. – Din scr. pljoštiti.

PLEOȘTÍ, pleoștesc, vb. IV. (Și în forma ploști) 1. Tranz. A turti, a lăți, a deforma (sub o greutate). A prins a-și scărpina ceafa... tot pleoștindu-și streașină căciulii către vîrful nasului. GALAN, Z. R. 226. ◊ Fig. (Familiar) Și-i mai dete una-n cap, Și mi-l ploști. PĂSCULESCU, L. P. 258. ◊ Refl. Noroiul... se ploștea în stropi galbeni pe pantalonii trecătorilor. MACEDONSKI, O. III 81. 2. Tranz. (Cu complementul «cap» sau «ureche») A lăsa în jos, a apleca. Un măgar mare... o ascultase, Și ca un aspru judecător Capul pleoștise sau rădicase Cîte-o ureche-n semn de favor. ALEXANDRESCU, M. 318. 3. Refl. Fig. (Despre persoane) A-și pierde elanul, buna dispoziție; a rămîne abătut, deprimat. Nadina îi zise cu indiferență: ia seama că pornești pe urmele căpitanului! Tînărul se pleoști parcă ar fi primit un duș rece. REBREANU, R. I 221. – Pronunțat: pleoș-. – Variantă: ploștí vb.IV.

PLEOȘTÍT, -Ă, pleoștiți, -te, adj. 1. (Despre unele părți ale corpului) Care și-a pierdut forma sau poziția normală, care atîrnă fără vlagă, bleg, aplecat în jos. Din cocîrjat cum era, se aplecase și mai mult; avea umerii pleoștiți, mîinile lipsite de vlagă. MIHALE, O. 526. Avea urechile pleoștite și un mic smoc de barbă. CĂLINESCU, E. O. I 19. Negoiță apuca de urechile pleoștite și trăgea din răsputeri. GALACTION, O. I 295. 2. (Mai ales despre pălării) Lăsat în jos, deformat, lăbărțat, turtit. Și moșneagul rămase așa... cu pălăria pleoștită trasă pînă peste urechi. SADOVEANU, O. III 571. Cînd îl vedea trist și umil. cu șapca pleoștită și cravata strîmbă, îi venea să țipe, să-l zgîlțîie și să-l zgîrie. BART, E. 240. Sub pălăria lui de paie, cu borduri largi și pleoștite... vechilul lui Leonida stă cu mîinile în buzunar. VLAHUȚĂ, O. A. 368. ◊ (Prin analogie, despre acoperișul caselor sau despre clădiri) O biserică de lemn, văruită pe din afară, pleoștită, joasă și cu ochiuri mici de fereastră. CĂLINESCU, E. 31. Casa văduvei vine chiar peste drum de bisericuța bătrînă, pleoștită și dărăpănată. REBREANU, I. 11. Într-un fund de mahala văd o cocioabă veche, pleoștită, îngropată în pămînt pînă la ferești. VLAHUȚĂ, O. A. II 92. 3. Fig. (Despre persoane) Deprimat, abătut, descurajat. Florica... stătea tot așa de pleoștită ca și dînsul. REBREANU, I. 25. Ion fugi pleoștit ca cînele cărui, în loc de-un os, i se aruncă o piatră. GALAN, N. II 215.

A SE PLEOȘTÍ mă ~ésc intranz. 1) A se lăsa în jos sau într-o parte (pierzându-și forma, poziția normală). A i se ~ urechile. A i se ~ pălăria. 2) fig. A-și pierde buna dispoziție (fiind cuprins de amărăciune); a deveni abătut; a se indispune. /<sb. pljoštiti

A PLEOȘTÍ ~ésc tranz. A face să se pleoștească. /<sb. pljoštiti

pleoștì v. 1. a (se) încovoia de greutate: acoperișul casei se pleoști; 2. a se turti: cu urechea pleoștită GR. AL. [Serb. PLOȘTITĬ].

pleoștésc (eo dift.) v. tr. (sîrb. pljoštiti, ploštiti, plosniti, a turti; bg. plĭuštĭy, rut. pliúštiti, rus. ploščitĭ, plĭuščitĭ, plĭúsnitĭ, pol. plaszczyc, ceh. ploštiti. V. plesnesc, bleojdesc, bleștesc). Turtesc, fac să se lase în jos orĭ la o parte: pălăria pleoștită (Sadov. VR. 1911, 1, 14), greutatea zăpeziĭ a pleoștit acoperișu, acoperișu s’a pleoștit. – În Maram. pleștesc, în Ban. Olt. pluștesc. V. tăpșesc.

arată toate definițiile

Intrare: pleoști
  • silabație: pleoș-ti info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pleoști
  • pleoștire
  • pleoștit
  • pleoștitu‑
  • pleoștind
  • pleoștindu‑
singular plural
  • pleoștește
  • pleoștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pleoștesc
(să)
  • pleoștesc
  • pleoșteam
  • pleoștii
  • pleoștisem
a II-a (tu)
  • pleoștești
(să)
  • pleoștești
  • pleoșteai
  • pleoștiși
  • pleoștiseși
a III-a (el, ea)
  • pleoștește
(să)
  • pleoștească
  • pleoștea
  • pleoști
  • pleoștise
plural I (noi)
  • pleoștim
(să)
  • pleoștim
  • pleoșteam
  • pleoștirăm
  • pleoștiserăm
  • pleoștisem
a II-a (voi)
  • pleoștiți
(să)
  • pleoștiți
  • pleoșteați
  • pleoștirăți
  • pleoștiserăți
  • pleoștiseți
a III-a (ei, ele)
  • pleoștesc
(să)
  • pleoștească
  • pleoșteau
  • pleoști
  • pleoștiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plești
  • pleștire
  • pleștit
  • pleștitu‑
  • pleștind
  • pleștindu‑
singular plural
  • pleștește
  • pleștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pleștesc
(să)
  • pleștesc
  • pleșteam
  • pleștii
  • pleștisem
a II-a (tu)
  • pleștești
(să)
  • pleștești
  • pleșteai
  • pleștiși
  • pleștiseși
a III-a (el, ea)
  • pleștește
(să)
  • pleștească
  • pleștea
  • plești
  • pleștise
plural I (noi)
  • pleștim
(să)
  • pleștim
  • pleșteam
  • pleștirăm
  • pleștiserăm
  • pleștisem
a II-a (voi)
  • pleștiți
(să)
  • pleștiți
  • pleșteați
  • pleștirăți
  • pleștiserăți
  • pleștiseți
a III-a (ei, ele)
  • pleștesc
(să)
  • pleștească
  • pleșteau
  • plești
  • pleștiseră
pliști
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ploști
  • ploștire
  • ploștit
  • ploștitu‑
  • ploștind
  • ploștindu‑
singular plural
  • ploștește
  • ploștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ploștesc
(să)
  • ploștesc
  • ploșteam
  • ploștii
  • ploștisem
a II-a (tu)
  • ploștești
(să)
  • ploștești
  • ploșteai
  • ploștiși
  • ploștiseși
a III-a (el, ea)
  • ploștește
(să)
  • ploștească
  • ploștea
  • ploști
  • ploștise
plural I (noi)
  • ploștim
(să)
  • ploștim
  • ploșteam
  • ploștirăm
  • ploștiserăm
  • ploștisem
a II-a (voi)
  • ploștiți
(să)
  • ploștiți
  • ploșteați
  • ploștirăți
  • ploștiserăți
  • ploștiseți
a III-a (ei, ele)
  • ploștesc
(să)
  • ploștească
  • ploșteau
  • ploști
  • ploștiseră
pluști
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pleoștit
pleoștit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pleoștit
  • pleoștitul
  • pleoștitu‑
  • pleoști
  • pleoștita
plural
  • pleoștiți
  • pleoștiții
  • pleoștite
  • pleoștitele
genitiv-dativ singular
  • pleoștit
  • pleoștitului
  • pleoștite
  • pleoștitei
plural
  • pleoștiți
  • pleoștiților
  • pleoștite
  • pleoștitelor
vocativ singular
plural
pleștit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pleștit
  • pleștitul
  • pleștitu‑
  • plești
  • pleștita
plural
  • pleștiți
  • pleștiții
  • pleștite
  • pleștitele
genitiv-dativ singular
  • pleștit
  • pleștitului
  • pleștite
  • pleștitei
plural
  • pleștiți
  • pleștiților
  • pleștite
  • pleștitelor
vocativ singular
plural
plioștit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plioștit
  • plioștitul
  • plioștitu‑
  • plioști
  • plioștita
plural
  • plioștiți
  • plioștiții
  • plioștite
  • plioștitele
genitiv-dativ singular
  • plioștit
  • plioștitului
  • plioștite
  • plioștitei
plural
  • plioștiți
  • plioștiților
  • plioștite
  • plioștitelor
vocativ singular
plural
ploștit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pluștit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pleoști plești pliști ploști pluști

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) lăsa în jos sau într-o parte (sub o greutate); a (se) deforma, a (se) lăbărța; a (se) turti, a (se) strivi.
    exemple
    • A prins a-și scărpina ceafa... tot pleoștindu-și streașina căciulii către vîrful nasului. GALAN, Z. R. 226.
      surse: DLRLC
    • figurat familiar Și-i mai dete una-n cap, Și mi-l ploști. PĂSCULESCU, L. P. 258.
      surse: DLRLC
    • Noroiul... se ploștea în stropi galbeni pe pantalonii trecătorilor. MACEDONSKI, O. III 81.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A apleca, a lăsa în jos capul sau urechea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: apleca attach_file un exemplu
    exemple
    • Un măgar mare... o ascultase, Și ca un aspru judecător Capul pleoștise sau rădicase Cîte-o ureche-n semn de favor. ALEXANDRESCU, M. 318.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv figurat familiar (Despre oameni) A deveni abătut, deprimat; a-și pierde elanul.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Nadina îi zise cu indiferență: ia seama că pornești pe urmele căpitanului! Tînărul se pleoști parcă ar fi primit un duș rece. REBREANU, R. I 221.
      surse: DLRLC

etimologie:

pleoștit pleștit plioștit ploștit pluștit

  • 1. Lăsat într-o parte sau în jos.
    exemple
    • Din cocîrjat cum era, se aplecase și mai mult; avea umerii pleoștiți, mîinile lipsite de vlagă. MIHALE, O. 526.
      surse: DLRLC
    • Avea urechile pleoștite și un mic smoc de barbă. CĂLINESCU, E. O. I 19.
      surse: DLRLC
    • Negoiță apuca de urechile pleoștite și trăgea din răsputeri. GALACTION, O. I 295.
      surse: DLRLC
    • Și moșneagul rămase așa... cu pălăria pleoștită trasă pînă peste urechi. SADOVEANU, O. III 571.
      surse: DLRLC
    • Cînd îl vedea trist și umil... cu șapca pleoștită și cravata strîmbă, îi venea să țipe, să-l zgîlțîie și să-l zgîrie. BART, E. 240.
      surse: DLRLC
    • Sub pălăria lui de paie, cu borduri largi și pleoștite... vechilul lui Leonida stă cu mîinile în buzunar. VLAHUȚĂ, O. A. 368.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Aplecat prin dărăpănare, distrugere, năruire.
      surse: DEX '09 DEX '98 attach_file 3 exemple
      exemple
      • O biserică de lemn, văruită pe din afară, pleoștită, joasă și cu ochiuri mici de fereastră. CĂLINESCU, E. 31.
        surse: DLRLC
      • Casa văduvei vine chiar peste drum de bisericuța bătrînă, pleoștită și dărăpănată. REBREANU, I. 11.
        surse: DLRLC
      • Într-un fund de mahala văd o cocioabă veche, pleoștită, îngropată în pămînt pînă la ferești. VLAHUȚĂ, O. A. II 92.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Florica... stătea tot așa de pleoștită ca și dînsul. REBREANU, I. 25.
      surse: DLRLC
    • Ion fugi pleoștit ca cînele cărui, în loc de-un os, i se aruncă o piatră. GALAN, N. II 215.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi pleoști
    surse: DEX '09 DEX '98