PLANTATÓR, -OÁRE, plantatori, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu plantarea răsadurilor, a viței-de-vie etc.; săditor. 2. S. m. Proprietar al unei plantații. 3. S. f. Mașină care servește la plantarea diverselor plante de cultură; mașină de plantat. 4. S. n. Unealtă agricolă de forma unui baston scurt ascuțit la un capăt, folosită la plantarea puieților, a răsadurilor etc. – Planta + suf. -tor.

PLANTATÓR, -OÁRE, plantatori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu plantarea răsadurilor, a viței de vie etc.; săditor. 2. S. m. Proprietar al unei plantații. 3. S. f. Mașină care servește la plantarea diverselor plante de cultură; mașină de plantat. 4. S. n. Unealtă de lemn sau de fier, de forma unui baston scurt ascuțit la un capăt, cu care se lucrează la plantarea puieților, a răsadurilor etc. – Planta + suf. -tor.

PLANTATÓR², plantatoare, s. n. Unealtă de lemn sau de fier, de forma unui baston mai subțire la un capăt, cu care se lucrează la plantarea puieților, răsadurilor etc. Apucară și ele plantatoare și rămaseră un timp la răzoare, lucrînd. SADOVEANU, P. M. 257.

PLANTATÓR¹, plantatori, s. m. 1. Proprietar al unei plantații. Ion Ozun vedea cu stranie limpezime bărci fugărind pe oceanul brumos bancurile de sardele, plantatori cu pălării conice supraveghind negri cu încărcate coșuri pe umeri. C. PETRESCU, C. V. 119. 2. Persoană care se ocupă cu plantarea răsadurilor, a viței de vie etc. Plantator de puieți.

PLANTATÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Cel care se ocupă cu plantarea răsadurilor, a viței de vie etc. 2. Proprietar al unei plantații (2). [Cf. fr. planteur].

PLANTATÓR s.n. Unealtă în formă de hârleț folosită la facerea gropilor în care se introduc puieții. [Cf. fr. planteur].

PLANTATÓR, -OÁRE I. s. m. f. 1. cel care se ocupă de plantarea răsadurilor, a viței de vie etc. 2. proprietar al unei plantații (2). II. s. n. unealtă baston, la săparea gropilor în care se introduc puieții. ◊ utilaj pentru plantarea mecanizată a minelor. III. s. f. mașină de plantat. (< planta + -tor)

PLANTATÓR¹ ~oáre n. Unealtă în formă de țăruș cu care se fac gropi pentru sădit (răsadurile, puieții etc.); săditor. /a planta + suf. ~tor

PLANTATÓR² ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Lucrător specializat în plantarea răsadurilor și a puieților; săditor. 2) Proprietar al unei plantații. /a planta + suf. ~tor

plantator m. 1. cel ce plantează; 2. proprietarul unei plantațiuni în colonii.

*plantatór m. (d. plantez). Proprietaru uneĭ plantațiunĭ în coloniĭ. – Fem. -oare, pl. tot oare.

plantatór² (unealtă) s. n., pl. plantatoáre

plantatór¹ (persoană) s. m., pl. plantatóri

plantatór (unealtă) s. n., pl. plantatoáre

plantatór (persoană) s. m., pl. plantatóri

plantatoáre s. f., g.-d. art. plantatoárei; pl. plantatoáre

plantatoáre (persoană, mașină) s. f., g.-d. art. plantatoárei; pl. plantatoáre

PLANTATÓR s. 1. săditor, (înv.) răsăditor. (S-a specializat ca ~.) 2. (TEHN.) săditor. (~ul este o unealtă agricolă.)

PLANTATOR s. 1. săditor. (înv.) răsăditor. (S-a specializat ca ~.) 2. (TEHN.) săditor. (~ este o unealtă agricolă.)