2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

plancui vt [At: SFC V, 194 / Pzi: ? / E: plancă + -ui cf ger planken] (Buc) 1 A da drumul buștenilor, trunchiurilor etc. pe plancă (1). 2 A împinge pe plancă (1).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

plancuí, plancuiésc, vb. IV (reg.; despre despre bușteni, trunchiuri de copac) a da drumul pe plancă (pe jilip), a împinge pe plancă trunchiurile.

Intrare: plancuire
plancuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plancuire
  • plancuirea
plural
  • plancuiri
  • plancuirile
genitiv-dativ singular
  • plancuiri
  • plancuirii
plural
  • plancuiri
  • plancuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: plancui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plancui
  • plancuire
  • plancuit
  • plancuitu‑
  • plancuind
  • plancuindu‑
singular plural
  • plancuiește
  • plancuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plancuiesc
(să)
  • plancuiesc
  • plancuiam
  • plancuii
  • plancuisem
a II-a (tu)
  • plancuiești
(să)
  • plancuiești
  • plancuiai
  • plancuiși
  • plancuiseși
a III-a (el, ea)
  • plancuiește
(să)
  • plancuiască
  • plancuia
  • plancui
  • plancuise
plural I (noi)
  • plancuim
(să)
  • plancuim
  • plancuiam
  • plancuirăm
  • plancuiserăm
  • plancuisem
a II-a (voi)
  • plancuiți
(să)
  • plancuiți
  • plancuiați
  • plancuirăți
  • plancuiserăți
  • plancuiseți
a III-a (ei, ele)
  • plancuiesc
(să)
  • plancuiască
  • plancuiau
  • plancui
  • plancuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)