4 intrări

29 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

planare1 sf [At: DL / Pl: ~nări / E: plana1] 1 Plutire sau menținere în aer a unei păsări cu aripile aproape nemișcate. 2 Plutire în aer a unui planor cu motorul oprit. 3 Zbor cu motorul oprit al unui avion. 4 Coborâre al unui avion cu motorul redus sau oprit și cu viteză redusă, pe o traiectorie cu pantă mică. 5 (Rar) Dominare a lucrurilor sau a ființelor din jur datorită înălțimii. 6 (Fig) Ridicare deasupra tuturor prin importanță, superioritate etc. 7 (Fig) Iminență.

planare2 sf [At: IOANOVICI, TEHN. 303 / Pl: ~nări / E: plana2] 1 Prelucrare a suprafeței unor obiecte prin așchiere sau prin deformare plastică, pentru a o face netedă, plană. 2 Nivelare a unui teren.

PLANÁRE2, planări, s. f. Acțiunea de a plana2 și rezultatul ei. – V. plana2.

PLANÁRE2, planări, s. f. Acțiunea de a plana2 și rezultatul ei. – V. plana2.

PLANÁRE1, planări, s. f. Acțiunea de a plana1 și rezultatul ei; plutire. – V. plana1.

PLANÁRE1, planări, s. f. Acțiunea de a plana1 și rezultatul ei; plutire. – V. plana1.

PLANÁRE, planari, s. f. Acțiunea de a plana. 1. (Despre păsări) Plutire cu aripile întinse. ♦ Plutire a unui avion sau a unui planor fără a fi antrenat de un motor. V. plana (1). 2. Prelucrare a suprafeței unui obiect sau a unui teren pentru a o face plană. V. plana (3).

PLANÁRE s.f. Acțiunea de a plana și rezultatul ei; plutire. [< plana].

plana2 vt [At: DL / Pzi: ~nez / E: fr planer2] 1 A prelucra suprafața unui obiect prin așchiere sau prin deformare plastică, pentru a o face netedă, plană. 2 A nivela un teren.

plana1 vi [At: BOLLIAC, O. 161 / Pzi: ~nez, 3 (înv) și: pla / E: fr planer1] 1 (D. păsări) A pluti sau a se menține în aer cu aripile întinse, aproape nemișcate. 2 (Fig) A constitui o prezență apăsătoare, primejdioasă, supărătoare. 3 (D. planoare) A pluti în aer pe o traiectorie care face un unghi mic cu orizontala. 4 (D. avioane) A zbura cu motorul oprit. 5 (D. avioane) A coborî cu motorul redus sau oprit pe o traiectorie cu pantă mică și cu viteză redusă. 6 (Rar) A întrece prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare Si: a domina. 7 (Fig) A se ridica deasupra altora prin importanță, prin însușiri etc. 8 (Fig) A fi iminent.

PLANÁ1, planez, vb. I. Intranz. 1. (Despre păsări) A pluti sau a se menține în aer cu aripile întinse, aproape nemișcate. ♦ (Despre planoare) A pluti în aer pe o traiectorie care face un unghi mic cu orizontala; (despre avioane) a coborî (cu motorul oprit sau cu viteza redusă) pe o traiectorie cu pantă mică. 2. A întrece prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare; a domina. ♦ Fig. A domina prin importanță, prin superioritate etc. ♦ Fig. A amenința să se întâmple, a pluti asupra; a fi iminent. – Din fr. planer.

PLANÁ1, planez, vb. I. Intranz. 1. (Despre păsări) A pluti sau a se menține în aer cu aripile întinse, aproape nemișcate. ♦ (Despre planoare) A pluti în aer pe o traiectorie care face un unghi mic cu orizontala; (despre avioane) a coborî (cu motorul oprit sau cu viteza redusă) pe o traiectorie cu pantă mică. 2. A întrece prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare; a domina. ♦ Fig. A domina prin importanță, prin superioritate etc. ♦ Fig. A amenința să se întâmple, a pluti asupra; a fi iminent. – Din fr. planer.

PLANÁ2, planez, vb. I. Tranz. A prelucra suprafața unui obiect prin așchiere sau prin deformare plastică pentru a o face netedă, plană. – Din fr. planer.

PLANÁ2, planez, vb. I. Tranz. A prelucra suprafața unui obiect prin așchiere sau prin deformare plastică pentru a o face netedă, plană. – Din fr. planer.

PLANÁ, planez, vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări) A pluti sau a se menține în aer cu aripile întinse, fără a părea că le mișcă. ◊ Fig. (Despre unele noțiuni abstracte) Cuvinte de o înduioșare neasemuită planau peste capul lui. ANGHEL, PR. 62. Acea curiozitate, întărîtată prin misterul ce plana asupra clăditorilor acestei minune artistice, a făcut să nască de sineși o legendă. ODOBESCU, S. II 506. ♦ (Despre planoare) A pluti în aer, fără motor; (despre avioane) a zbura cu motorul oprit, datorită forțelor aerodinamice. 2. Intranz. A domina prin înălțime, a stăpîni. Deasupra noastră Măgura planează uriaș. CAMIL PETRESCU, V. 80. ♦ Fig. A domina prin superioritate. Ștefan cel Mare plană asupra acestui secol glorios. BĂLCESCU, O. II 17. 3. Tranz. A prelucra suprafața unui obiect prin așchiere sau prin deformare plastică, pentru a o face plană. ♦ A corecta suprafața unui teren sau solul unei galerii de mină, pentru a o face plană, orizontală sau înclinată.

PLANÁ vb. I. 1. intr. (Despre păsări) A pluti în văzduh cu aripile deschise. ♦ (Despre un planor, un avion) A pluti în aer fără ajutorul unui motor. ♦ (Fig.) A fi iminent, a amenința să se întâmple, a pluti asupra... 2. intr. (Fig.) A domina, a stăpâni (prin superioritate). 3. tr. A netezi (o piatră), a face plană (o suprafață). [< fr. planer].

PLANÁ2 vb. tr. a prelucra prin așchiere sau prin deformare plastică (obiecte, piese) pentru a le face netede, plane. (< fr. planer)

PLANÁ1 vb. intr. 1. (despre păsări) a pluti în văzduh cu aripile deschise. ◊ (despre un planor, un avion) a pluti în aer fără motor. ◊ (despre ambarcații) a naviga cu mare viteză, având prova jumătate ieșită din apă. ◊ (fig.) a fi iminent, a amenința să se întâmple, a pluti asupra... 2. (fig.) a domina, a stăpâni (prin superioritate). (< fr. planer)

PLANÁR, -Ă adj. (mat.) care prezintă planaritate. (< engl. planar)

A PLANÁ1 pers. 3 ~eáză intranz. 1) (despre păsări) A zbura cu aripile întinse, fără a bate din ele. 2) (despre avioane sau planoare) A pluti prin aer, fără a folosi motorul. 3) fig. (despre evenimente, acțiuni etc.) A fi gata să se producă. /<fr. planer

A PLANÁ2 ~éz tranz. (obiecte) A face să aibă suprafață plană (prin așchiere, nivelare etc.). /<fr. planer

planà v. 1. a sta în aer cu aripile întinse fără a se mișca: șoimul planează căutându-și prada; 2. fig. a pluti d’asupra: peste vieața-i inocentă vieața lui cea sfântă plană EM.; 3. a considera cu mintea lucrurile în totalitatea lor.

*planéz v. intr. (fr. planer, a plana, d. plain, plan). Se zice despre o pasăre cînd plutește în aer cu aripile întinse fără să bată: vulturu planează ore întregĭ la înălțimĭ excepționale. Pin ext. Privesc de sus: ochĭu aeronautuluĭ planează pe pămînt. Fig. Consider dintr’un punct de vedere foarte înalt, dómin cu cugetarea: geniu luĭ Bossuet plana asupra seculelor trecute.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

planáre s. f., g.-d. art. planắrii; pl. planắri

planáre (plutire, prelucrare) s. f., g.-d. art. planării; pl. planări

planá (a ~) vb., ind. prez. 3 planeáză

planá (a pluti, a domina, a prelucra) vb., ind. prez. 1 sg. planéz, 3 sg. și pl. planeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLANARE s. plutire, zbor. (~ păsărilor în văzduh.)

PLANA vb. a pluti, a zbura. (O hîrtie luată de vînt ~ în văzduh.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PLANARE a) plutire în aer cu un aparat de zbor fără ajutorul unui motor; b) coborâre a unei aeronave fără motor (sau redus) pe o traiectorie cu pantă foarte mică și cu viteză redusă.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

planare, planări s. f. (tox.) senzație de zbor, detașare și letargie care se instalează după flash la consumatorii de heroină.

Intrare: planare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • planare
  • planarea
plural
  • planări
  • planările
genitiv-dativ singular
  • planări
  • planării
plural
  • planări
  • planărilor
vocativ singular
plural
Intrare: plana (pluti)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plana
  • planare
  • planat
  • planatu‑
  • planând
  • planându‑
singular plural
  • planea
  • planați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • planez
(să)
  • planez
  • planam
  • planai
  • planasem
a II-a (tu)
  • planezi
(să)
  • planezi
  • planai
  • planași
  • planaseși
a III-a (el, ea)
  • planea
(să)
  • planeze
  • plana
  • plană
  • planase
plural I (noi)
  • planăm
(să)
  • planăm
  • planam
  • planarăm
  • planaserăm
  • planasem
a II-a (voi)
  • planați
(să)
  • planați
  • planați
  • planarăți
  • planaserăți
  • planaseți
a III-a (ei, ele)
  • planea
(să)
  • planeze
  • planau
  • plana
  • planaseră
Intrare: plana (prelucra)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plana
  • planare
  • planat
  • planatu‑
  • planând
  • planându‑
singular plural
  • planea
  • planați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • planez
(să)
  • planez
  • planam
  • planai
  • planasem
a II-a (tu)
  • planezi
(să)
  • planezi
  • planai
  • planași
  • planaseși
a III-a (el, ea)
  • planea
(să)
  • planeze
  • plana
  • plană
  • planase
plural I (noi)
  • planăm
(să)
  • planăm
  • planam
  • planarăm
  • planaserăm
  • planasem
a II-a (voi)
  • planați
(să)
  • planați
  • planați
  • planarăți
  • planaserăți
  • planaseți
a III-a (ei, ele)
  • planea
(să)
  • planeze
  • planau
  • plana
  • planaseră
Intrare: planar
planar adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • planar
  • planarul
  • planaru‑
  • plana
  • planara
plural
  • planari
  • planarii
  • planare
  • planarele
genitiv-dativ singular
  • planar
  • planarului
  • planare
  • planarei
plural
  • planari
  • planarilor
  • planare
  • planarelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plana (pluti)

  • 1. intranzitiv (Despre păsări) A pluti sau a se menține în aer cu aripile întinse, aproape nemișcate.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: zbura 2 exemple
    exemple
    • figurat (Despre unele noțiuni abstracte) Cuvinte de o înduioșare neasemuită planau peste capul lui. ANGHEL, PR. 62.
      surse: DLRLC
    • figurat (Despre unele noțiuni abstracte) Acea curiozitate, întărîtată prin misterul ce plana asupra clăditorilor acestei minune artistice, a făcut să nască de sineși o legendă. ODOBESCU, S. II 506.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre planoare) A pluti în aer pe o traiectorie care face un unghi mic cu orizontala; (despre avioane) a coborî (cu motorul oprit sau cu viteza redusă) pe o traiectorie cu pantă mică.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. intranzitiv A întrece prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: domina un exemplu
    exemple
    • Deasupra noastră Măgura planează uriaș. CAMIL PETRESCU, V. 80.
      surse: DLRLC
    • 2.1. figurat A domina prin importanță, prin superioritate etc.
      surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Ștefan cel Mare plană asupra acestui secol glorios. BĂLCESCU, O. II 17.
        surse: DLRLC
    • 2.2. figurat A amenința să se întâmple, a pluti asupra; a fi iminent.
      surse: DEX '09 DN

etimologie:

plana (prelucra)

  • 1. tranzitiv A prelucra suprafața unui obiect prin așchiere sau prin deformare plastică pentru a o face netedă, plană.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. A corecta suprafața unui teren sau solul unei galerii de mină, pentru a o face plană, orizontală sau înclinată.
      surse: DLRLC

etimologie: