11 definiții pentru plagioclaz


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLAGIOCLÁZ, plagioclazi, s. m. Grup de minerale din clasa feldspaților, de culoare albă, cenușie sau albăstruie și cu luciu sticlos, utilizate ca materie primă în industria ceramicii sau ca piatră ornamentală. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. plagioclases.

PLAGIOCLÁZ, plagioclazi, s. m. Grup de minerale din clasa feldspaților, de culoare albă, cenușie sau albăstruie și cu luciu sticlos, utilizate ca materie primă în industria ceramicii sau ca piatră ornamentală. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. plagioclases.

plagioclaz sm [At: ENC. ROM. / P: ~gi-o~ / Pl: ~i / E: fr plagioclases] Mineral din clasa feldspaților, de culoare albă, cenușie sau albăstruie și cu luciu sticlos, cristalizat în sistemul triclinic, utilizat ca materie primă în industria ceramicii sau ca piatră ornamentală.

PLAGIOCLÁZ s. n. Grup de minerale din clasa feldspaților.

PLAGIOCLÁZ s. n. mineral calcosodic din grupa feldspaților, alb. (< fr. plagioclase)

PLAGIOCLÁZ ~i m. mai ales la pl. Mineral cristalin, lucios, de culoare albă-cenușie sau albastră, având diferite întrebuințări (în industria ceramicii, ca piatră semiprețioasă etc.). [Sil. -gi-o-] /<fr. plagioclases

PLAGIOCLÁZI s.m.pl. Grup de minerale din clasa feldspaților. [Pron. -gi-o-, sg. plagioclaz. / < fr. plagioclases, cf. gr. plagios – oblic, klasis – spărtură].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plagiocláz (-gi-o-claz) s. m., pl. plagioclázi

plagiocláz s. m., pl. (sil. -gi-o-claz) plagioclázi


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

plagioclaz, (engl.= plagoiclase) orice min. din seria izomorfă a feldspaților calco-sodici. P. cristalizează în s. triclinic și formează o serie care este divizată, convențional, în funcție de conținutul de anortit din moleculă: albit (An 0-10), oligoclaz (An 10-30), andezin (An 30-50), labrador (An 50-70), bitownit (An 70-90), anortit (An 90-100). P. sunt min. cu habitus tabular, prismatic și clivaj bun după (001) și slab după (010), cu un unghi de 86° între aceste direcții. Culoarea lor este albă, albă-cenușie, iar D și G variază cu conținutul în An (D = 6-6,5; G = 2,61-2,76). P. sunt feldspații cei mai răspândiți: se găsesc în rocile magmatice intrusive și efuzive, în pegmatite, în ș. crist. cu grad mediu și înalt de metamorfism, în unele produse de autometamorfism.

PLAGIO- „oblic, pieziș, culcat, înclinat”. ◊ gr. plagios „oblic, pieziș” > fr. plagio-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. plagio-.~cefal (v. -cefal), adj., s. m., (individ) care prezintă plagiocefalie; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., malformație congenitală caracterizată prin dezvoltarea asimetrică a cutiei craniene; ~claz (v. -claz), s. m., aluminosilicat natural de sodiu și calciu, din grupa feldspaților, de culoare albă și cristalizat în sistemul triclinic; ~drom (v. -drom), adj., cu nervurile terțiare perpendiculare pe cele secundare; ~encefalie (v. -encefalie), s. f., malformație în dezvoltarea creierului, manifestată prin dezvoltarea exagerată a polului frontal, de o parte, și a celui occipital, de partea opusă; ~fil (v. -fil2), adj., cu frunze oblice; ~fototaxie (v. foto-, v. -taxie), s. f., dispoziție oblică pe razele de lumină a granulelor de clorofilă; ~stomi (v. -stom), s. m. pl., subclasă de pești marini cu schelet cartilaginos, cu corpul acoperit cu solzi placoizi și cu gura în formă de deschizătură transversală; ~trop (v. -trop), adj., 1. (Despre organe vegetale) Cu o poziție oblică sau orizontală față de direcția razei pămîntului. 2. (Despre plante) Cu orientare oblică sau orizontală față de direcția excitației; sin. plagiotropic; ~tropic (v. -tropic), adj., plagiotrop* (2).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PLAGIOCLÁZ (< fr.; {s} gr. plagios „oblic” + klasis „spărtură”) s. m. (Mai ales la pl.) Aluminosilicat natural de sodiu (albit) și calciu (anortit) din grupa feldspaților, cristalizat în sistemul triclinic. Are culoarea albă până la cenușie-neagră, cu reflexe și luciul sticlos spre sidefos. Foarte răspândit în scoarța terestră, este un constituent important al multor roci. Se utilizează în industria ceramicii, iar unele varietăți limpezi (piatra-lunii, aventurinul, labradorul) ca piatră semiprețioasă și de ornament.

Intrare: plagioclaz
plagioclaz substantiv masculin
  • silabație: pla-gi-o-claz info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plagioclaz
  • plagioclazul
  • plagioclazu‑
plural
  • plagioclazi
  • plagioclazii
genitiv-dativ singular
  • plagioclaz
  • plagioclazului
plural
  • plagioclazi
  • plagioclazilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plagioclaz

  • 1. Grup de minerale din clasa feldspaților, de culoare albă, cenușie sau albăstruie și cu luciu sticlos, utilizate ca materie primă în industria ceramicii sau ca piatră ornamentală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: