12 definiții pentru plagioclaz
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- specializate (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PLAGIOCLAZ, plagioclazi, s. m. Grup de minerale din clasa feldspaților, de culoare albă, cenușie sau albăstruie și cu luciu sticlos, utilizate ca materie primă în industria ceramicii sau ca piatră ornamentală. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. plagioclases.
PLAGIOCLAZ, plagioclazi, s. m. Grup de minerale din clasa feldspaților, de culoare albă, cenușie sau albăstruie și cu luciu sticlos, utilizate ca materie primă în industria ceramicii sau ca piatră ornamentală. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. plagioclases.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
plagioclaz sm [At: ENC. ROM. / P: ~gi-o~ / Pl: ~i / E: fr plagioclases] Mineral din clasa feldspaților, de culoare albă, cenușie sau albăstruie și cu luciu sticlos, cristalizat în sistemul triclinic, utilizat ca materie primă în industria ceramicii sau ca piatră ornamentală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLAGIOCLAZ s. n. Grup de minerale din clasa feldspaților.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PLAGIOCLAZ s. n. mineral calcosodic din grupa feldspaților, alb. (< fr. plagioclase)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PLAGIOCLAZ ~i m. mai ales la pl. Mineral cristalin, lucios, de culoare albă-cenușie sau albastră, având diferite întrebuințări (în industria ceramicii, ca piatră semiprețioasă etc.). [Sil. -gi-o-] /<fr. plagioclases
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PLAGIOCLAZI s.m.pl. Grup de minerale din clasa feldspaților. [Pron. -gi-o-, sg. plagioclaz. / < fr. plagioclases, cf. gr. plagios – oblic, klasis – spărtură].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
plagioclaz (desp. -gi-o-claz) s. m., pl. plagioclazi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
plagioclaz (-gi-o-claz) s. m., pl. plagioclazi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
plagioclaz s. m., pl. (sil. -gi-o-claz) plagioclazi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
plagioclaz, (engl.= plagoiclase) orice min. din seria izomorfă a feldspaților calco-sodici. P. cristalizează în s. triclinic și formează o serie care este divizată, convențional, în funcție de conținutul de anortit din moleculă: albit (An 0-10), oligoclaz (An 10-30), andezin (An 30-50), labrador (An 50-70), bitownit (An 70-90), anortit (An 90-100). P. sunt min. cu habitus tabular, prismatic și clivaj bun după (001) și slab după (010), cu un unghi de 86° între aceste direcții. Culoarea lor este albă, albă-cenușie, iar D și G variază cu conținutul în An (D = 6-6,5; G = 2,61-2,76). P. sunt feldspații cei mai răspândiți: se găsesc în rocile magmatice intrusive și efuzive, în pegmatite, în ș. crist. cu grad mediu și înalt de metamorfism, în unele produse de autometamorfism.
- sursa: Petro-Sedim
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PLAGIO- „oblic, pieziș, culcat, înclinat”. ◊ gr. plagios „oblic, pieziș” > fr. plagio-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. plagio-. □ ~cefal (v. -cefal), adj., s. m., (individ) care prezintă plagiocefalie; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., malformație congenitală caracterizată prin dezvoltarea asimetrică a cutiei craniene; ~claz (v. -claz), s. m., aluminosilicat natural de sodiu și calciu, din grupa feldspaților, de culoare albă și cristalizat în sistemul triclinic; ~drom (v. -drom), adj., cu nervurile terțiare perpendiculare pe cele secundare; ~encefalie (v. -encefalie), s. f., malformație în dezvoltarea creierului, manifestată prin dezvoltarea exagerată a polului frontal, de o parte, și a celui occipital, de partea opusă; ~fil (v. -fil2), adj., cu frunze oblice; ~fototaxie (v. foto-, v. -taxie), s. f., dispoziție oblică pe razele de lumină a granulelor de clorofilă; ~stomi (v. -stom), s. m. pl., subclasă de pești marini cu schelet cartilaginos, cu corpul acoperit cu solzi placoizi și cu gura în formă de deschizătură transversală; ~trop (v. -trop), adj., 1. (Despre organe vegetale) Cu o poziție oblică sau orizontală față de direcția razei pămîntului. 2. (Despre plante) Cu orientare oblică sau orizontală față de direcția excitației; sin. plagiotropic; ~tropic (v. -tropic), adj., plagiotrop* (2).
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
PLAGIOCLÁZ (< fr.; {s} gr. plagios „oblic” + klasis „spărtură”) s. m. (Mai ales la pl.) Aluminosilicat natural de sodiu (albit) și calciu (anortit) din grupa feldspaților, cristalizat în sistemul triclinic. Are culoarea albă până la cenușie-neagră, cu reflexe și luciul sticlos spre sidefos. Foarte răspândit în scoarța terestră, este un constituent important al multor roci. Se utilizează în industria ceramicii, iar unele varietăți limpezi (piatra-lunii, aventurinul, labradorul) ca piatră semiprețioasă și de ornament.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: pla-gi-o-claz
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
plagioclaz, plagioclazisubstantiv masculin
- 1. Grup de minerale din clasa feldspaților, de culoare albă, cenușie sau albăstruie și cu luciu sticlos, utilizate ca materie primă în industria ceramicii sau ca piatră ornamentală. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- plagioclases DEX '09 DEX '98 DN