8 definiții pentru placentație placentațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLACENTÁȚIE, placentații, s. f. (Bot.) Felul în care sunt așezate ovulele de placentă (2). – Din fr. placentation.

PLACENTÁȚIE, placentații, s. f. (Bot.) Felul în care sunt așezate ovulele de placentă (2). – Din fr. placentation.

placentație sf [At: BARASCH, B. 27 / V: (înv) ~țiune / Pl: ~ii / E: fr placentation] (Bot) Fel în care sunt așezate ovulele pe placentă (3).

PLACENTÁȚIE, placentații, s. f. (Bot.) Felul în care sînt dispuse ovulele pe placentă.

PLACENTÁȚIE s.f. Așezarea ovulelor pe placentă. ♦ Formarea și modul de inserare a placentei. [Gen. -iei. / cf. fr. placentation].

PLACENTÁȚIE s. f. formarea și modul de inserare a placentei. ◊ (bot.) așezare a ovulelor pe placentă. (< fr. placentation)

placentațiune sf vz placentație


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

placentáție (-ți-e) s. f., art. placentáția (-ți-a), g.-d. art. placentáției; pl. placentáții, art. placentáțiile (-ți-i-)

placentáție s. f. (sil. -ți-e), art. placentáția (sil. -ți-a), g.-d. art. placentáției; pl. placentáții, art. placentáțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: placentație
placentație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • placentație
  • placentația
plural
  • placentații
  • placentațiile
genitiv-dativ singular
  • placentații
  • placentației
plural
  • placentații
  • placentațiilor
vocativ singular
plural
placentațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

placentație placentațiune

  • 1. botanică Felul în care sunt așezate ovulele de placentă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Formarea și modul de inserare a placentei.
      surse: DN

etimologie: