placentație sf [At: BARASCH, B. 27 / V: (înv) ~țiune / Pl: ~ii / E: fr placentation] (Bot) Fel în care sunt așezate ovulele pe placentă (3).

PLACENTÁȚIE, placentații, s. f. (Bot.) Felul în care sînt dispuse ovulele pe placentă.

PLACENTÁȚIE s.f. Așezarea ovulelor pe placentă. ♦ Formarea și modul de inserare a placentei. [Gen. -iei. / cf. fr. placentation].

PLACENTÁȚIE s. f. formarea și modul de inserare a placentei. ◊ (bot.) așezare a ovulelor pe placentă. (< fr. placentation)

placentațiune sf vz placentație

placentație (desp. -ți-e) s. f., art. placentația (desp. -ți-a), g.-d. art. placentației; pl. placentații, art. placentațiile (desp. -ți-i-)

placentație (-ți-e) s. f., art. placentația (-ți-a), g.-d. art. placentației; pl. placentații, art. placentațiile (-ți-i-)

placentáție s. f. (sil. -ți-e), art. placentáția (sil. -ți-a), g.-d. art. placentáției; pl. placentáții, art. placentáțiile (sil. -ți-i-)