2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLĂZMUITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. plăsmuitor.

PLĂZMUITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. plăsmuitor.

plăzmuitor, ~oare a, smf vz plăsmuitor

PLĂSMUITÓR, -OÁRE, plăsmuitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care plăsmuiește; creator, făuritor. 2. Inventator, născocitor. 3. Falsificator. [Pr.: -mu-i-.Var.: plăzmuitór, -oáre s. m. și f.] – Plăsmui + suf. -tor.

PLĂSMUITÓR, -OÁRE, plăsmuitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care plăsmuiește; creator, făuritor. 2. Inventator, născocitor. 3. Falsificator. [Pr.: -mu-i-.Var.: plăzmuitór, -oáre s. m. și f.] – Plăsmui + suf. -tor.

plăsmuitor, ~oare [At: CANTEMIR, ap. GCR I, 326/1 / V: ~ăzm~ / P: ~mu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: plăsmui1 + -tor] (Înv; liv) 1-2 smf, a (Persoană) care dă formă. 3-4 smf, a (Persoană) care dă viață Si: creator, făuritor. 5 a Alcătuitor. 6-7 smf, a (Persoană) care născocește lucruri imaginare Si: inventator, născocitor, scornitor. 8 smf Falsificator.

PLĂSMUITÓR, -OÁRE, plăsmuitori, -oare, s. m. și f. Cel care plăsmuiește (3); falsificator.

PLĂSMUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care plăsmuiește. 2) Persoană care născocește; născocitor. 3) Autor al unei falsificări; falsificator. [Sil. -mu-i-] /a plăsmui + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plăsmuitór (-mu-i-) adj. m., s. m., pl. plăsmuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. plăsmuitoáre

plăsmuitór adj. m., s. m. (sil. -mu-i-), pl. plăsmuitóri; f. sg. și pl. plăsmuitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLĂSMUITÓR s. 1. v. creator. 2. v. falsificator.

PLĂSMUITOR s. 1. creator, făuritor, înfăptuitor, născocitor, realizator, (înv.) săvîrșitor, scornitor, (fig.) făurar. (~ al unui nou procedeu pentru...) 2. falsificator, măsluitor, (înv.) falsar, (fam. și peior.) plastograf. (Condamnat ca ~.)

Intrare: plăsmuitor (adj.)
plăsmuitor1 (adj.) adjectiv
  • silabație: plăs-mu-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plăsmuitor
  • plăsmuitorul
  • plăsmuitoru‑
  • plăsmuitoare
  • plăsmuitoarea
plural
  • plăsmuitori
  • plăsmuitorii
  • plăsmuitoare
  • plăsmuitoarele
genitiv-dativ singular
  • plăsmuitor
  • plăsmuitorului
  • plăsmuitoare
  • plăsmuitoarei
plural
  • plăsmuitori
  • plăsmuitorilor
  • plăsmuitoare
  • plăsmuitoarelor
vocativ singular
plural
plăzmuitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plăzmuitor
  • plăzmuitorul
  • plăzmuitoru‑
  • plăzmuitoare
  • plăzmuitoarea
plural
  • plăzmuitori
  • plăzmuitorii
  • plăzmuitoare
  • plăzmuitoarele
genitiv-dativ singular
  • plăzmuitor
  • plăzmuitorului
  • plăzmuitoare
  • plăzmuitoarei
plural
  • plăzmuitori
  • plăzmuitorilor
  • plăzmuitoare
  • plăzmuitoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: plăsmuitor (s.m.)
  • silabație: plăs-mu-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plăsmuitor
  • plăsmuitorul
  • plăsmuitoru‑
plural
  • plăsmuitori
  • plăsmuitorii
genitiv-dativ singular
  • plăsmuitor
  • plăsmuitorului
plural
  • plăsmuitori
  • plăsmuitorilor
vocativ singular
  • plăsmuitorule
plural
  • plăsmuitorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plăzmuitor
  • plăzmuitorul
  • plăzmuitoru‑
plural
  • plăzmuitori
  • plăzmuitorii
genitiv-dativ singular
  • plăzmuitor
  • plăzmuitorului
plural
  • plăzmuitori
  • plăzmuitorilor
vocativ singular
  • plăzmuitorule
plural
  • plăzmuitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plăsmuitor, -oare plăsmuitoare plăzmuitoare plăzmuitor

etimologie:

  • Plăsmui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09