plătică² sf [At: ENC. ROM. / Pl: ~ici / E: nct] Arbore din familia leguminoaselor, originar din America de Nord, înalt până la 30 m, cu coroana rară și cu spini mari ramificați pe ramuri (și pe tulpină), cu frunzele compuse din foliole mici, ovale și cu florile mici, verzui, grupate în panicule, cultivat și la noi pentru a forma perdele de protecție, garduri vii etc. Si: glădiță, (reg) roșcovar, roșcov-sălbatic (Gleditschia triacanthus).

plătică³ sf [At: PAMFILE, CR. 202 / V: plat~, peletic s / Pl: ~ici / E: plată² + -ică] (Mun) 1 Fiecare din cele două jumătăți de slănină (cu șorici) care se scot după tăierea porcului. 2 Bucată mare de slănină Si: (reg) plătiță (3).

plătică¹ sf [At: CUV. D. BĂTR. I, 297 / V: (reg) plot~, plut~ / Pl: ~ici, (rar) ~ice / E: bg платика] (Iht) 1 Pește de apă dulce, cu corpul plat, turtit lateral, acoperit cu solzi mari și moi, lung de 30-40 cm, cu capul mic și scurt Si: cârjancă (Brama brama). 2 (Reg) Caracudă (Carassius carassius). 3 (Mol; îf plutică) Boarcă (Rhodeus sericeus).

PLĂTICĂ², plătici, s. f. Arbore mare înrudit cu salcîmul, originar din America, cultivat și la noi, formînd mai ales perdele vii (Gleditschia triacanthos).

PLĂTICĂ¹, plătici, s. f. Pește de apă dulce, cu corpul lat, cu capul mic și scurt, cu solzii moi și cu carnea gustoasă (Abramis brama). Zvîrlugi sprintene și sprințare ca fulgerul, plătici cu solzi de zăpadă. STANCU, D. 205. A-ncălecat, spunînd argatului că merge pînă la Snagov după plătică proaspătă. CARAGIALE, O. III 40. Pune să scoată... o minunată plătică lătăreață, vie și grasă. ODOBESCU, S. I 462.

PLĂTICĂ¹ ~ci f. Pește de talie medie, cu capul mic și cu corpul plat, de culoare cenușie-întunecată, având reflexe aurii. /<bulg. platika

PLĂTICĂ² ~ci f. Arbore asemănător cu salcâmul, dar cu spini mari, cu flori mici de culoare verzuie și cu fructul în formă de păstaie (originar din America); glădiță. /Orig. nec.

plătică f. mare și frumos arbore spinos, mult cultivat ca plantă ornamentală și mai cu seamă pentru a face garduri vii (Gleditschia triacanthos). [Cf. păltior].

plătică f. pește de ape dulci, aduce cu crapul, având carnea albă și gustoasă Abramis brama). [Bulg. PLATIKA].

plătícă f., pl. ĭ (bg. platika, id., care e rudă cu vgr. plátax, un fel de pește, și platykós, lat; lat. platessa, un fel de pește, și sp. platija, un pește; pol. platajka, rus. plotica). Un fel de pește fluvial cu solzĭ, alb, lat, lung de vre-o 20-30 de centimetri (ábramis bráma). – Cînd e maĭ mic, se numește cîrjancă; și maĭ mic, băbușcă. V. și sorean. Să nu se confunde cu calcanu! P. înț. de „copac”, V. gledicie.

platică sf vz plătică³

plotică sf vz plătică¹

plutică² sf vz plătică¹

plătică s. f., g.-d. art. plăticii; pl. plătici

plătică s. f., g.-d. art. plăticii; pl. plătici

plătică (zool., bot.) s. f., g.-d. art. plăticii; pl. plătici

PLĂTICĂ s. v. glădiță.

PLĂTICĂ s. (IHT.) 1. (Abramis brama) (reg.) zorcan. 2. v. cârjancă.

PLĂTICĂ s. (IHT.) 1. (Abramis brama) (reg.) zorcan. 2. (Brama brama) cîrjancă.

PLĂTICĂ s. (BOT.; Gleditschia triacanthos) glădiță, (reg.) roșcovar, salcîm, roșcov-sălbatic.

plătică (plătici), s. f. – Pește de apă dulce cu corpul lat (Abramis brama). Bg. platika (Cihac, II, 261; Tiktin; Conev, 53), cf. ngr. πλατίτσα, slov. platica › plătiță, var. înv. (Miklosich, Slaw. Elem., 36; cf. Meyer, Neugr. St., II, 50). Ideea de „turtit” e vizibilă în acest cuvînt, cf. sp. platija; de aici plătică, s. f. (arbore, Gleditschia triacanthos), numit așa din cauza formei caracteristice a frunzelor sale. – Der. plăticuță, s. f. (pește, Rhodeus amarus).

plătică, plătici, s.f. (reg.) fiecare dintre cele două bucăți de slănină (cu șorici) care se scot după tăierea porcului; bucată mare de slănină.

GLEDITSCHIA L., GLĂDIȚĂ, PLĂTICĂ, ROȘCOV SĂLBATIC, fam. Leguminosae. Gen originar din Africa, America, Asia, Europa, America de S, cca 11 specii, arbori cu spini lungi, ramificați. Frunze simplu și dublu-penate cu foliole mai mici. Flori verzi, poligame, în raceme sau panicule, cu 6-10 stamine libere. Fructul, o păstaie turtită.

VILLARSIA Vent., PLĂTICĂ, fam. Gentianaceae. Gen originar din Australia și Africa de S, cca 9 specii, plante de ape puțin adînci, erbacee, pînă la 0,60 m înălțime, cu frunze radicale, lung-pețiolate, întregi sau neregulat-dentate, rotunde sau reniforme. Peduncul neînfrunzit sau numai cu cîteva frunze. Flori, de obicei, galbene, caliciul cu 5 lacinii lanceolați, corolă lat-campanulată, stamine cu antere mobile, sagitate. Fruct, capsulă cu o singură lojă, care se deschide cu 4 clape.

plătică, plătici s. f. ((intl.) fleac, nimic, chestie neînsemnată.