2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLĂNUÍT, -Ă, plănuiți, -te, adj. Pregătit pentru viitor; pus la cale, uneltit, urzit. – V. plănui.

PLĂNUÍT, -Ă, plănuiți, -te, adj. Pregătit pentru viitor; pus la cale, uneltit, urzit. – V. plănui.

plănuit, ~ă a [At: H V, 147 / Pl: ~iți, ~e / E: plănui] 1 (D. un plan) Pregătit în vederea atingerii unui scop. 2 (Pex) Pus la cale Si: uneltit. 3 (Rar) Determinat. 4 (Rar) Precizat. 5 (Rar) Stabilit. 6 (Rar) Hotărât. 7 (Reg; d. oameni) Priceput. 8 (Reg; d. oameni) Șiret.

PLĂNUÍT, -Ă, plănuiți, -te, adj. (Despre un lucru, acțiune etc.) Cuprins într-un plan de acțiune; proiectat. Au făcut excursia plănuită.

PLĂNUÍ, plănuiesc, vb. IV. Tranz. A face planuri; a pregăti ceva (în minte) pentru viitor; p. ext. a pune la cale, a unelti, a urzi. ♦ A determina, a preciza, a stabili, a hotărî. – Plan + suf. -ui.

PLĂNUÍ, plănuiesc, vb. IV. Tranz. A face planuri; a pregăti ceva (în minte) pentru viitor; p. ext. a pune la cale, a unelti, a urzi. ♦ A determina, a preciza, a stabili, a hotărî. – Plan + suf. -ui.

plănui [At: ASACHI, S. L. II, 5 / Pzi: ~esc / E: plan + -ui] 1 vt (Adesea urmat de un verb la conjunctiv) A pregăti un plan în vederea atingerii unui scop. 2 A avea intenția să facă ceva, să acționeze, să procedeze într-un anumit fel Si: a proiecta. 3 (Pex) A unelti. 4 (Rar) A determina. 5 (Rar) A preciza. 6 (Rar) A stabili. 7 (Rar) A hotărî.

PLĂNUÍ, plănuiesc, vb. IV. Tranz. A face planuri (1), a proiecta acțiuni viitoare; a pune la cale. Fata avea glas tăcut, adînc, cînd plănuiau amîndoi viața lor de mine. CAMILAR, N. I 227. Se vede că Chirița plănuiește ca să te mărite mai tîrziu cu Guliță. ALECSANDRI, T. I 188. ◊ (Cu complement intern) Nouă meșteri mari, Calfe de zidari... Stau și tot privesc, Planuri plănuiesc. TEODORESCU, P. P. 468. ◊ Absol. Dacă omul se gîndește și plănuiește și le pune pe hîrtie, se adună destule venituri. SADOVEANU, P. M. 134.

A PLĂNUÍ ~iésc tranz. v. A PLANIFICA. /plan + suf. ~ui

*plănuĭésc v. tr. (d. plan). Fac planurĭ, proĭectez, am de gînd să: guvernu plănuĭește înființarea uneĭ școale superioare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plănuí (a ~) (a face planuri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plănuiésc, imperf. 3 sg. plănuiá; conj. prez. 3 plănuiáscă

plănuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plănuiésc, imperf. 3 sg. plănuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. plănuiáscă

plănuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLĂNUÍT adj. proiectat, (reg.) scoposit. (Întâlnirea ~ n-a mai avut loc.)

PLĂNUIT adj. proiectat, (reg.) scoposit. (Întîlnirea ~ n-a mai avut loc.)

PLĂNUÍ vb. 1. v. intenționa. 2. (înv.) a chibzui, a medita. (A ~ acestea...) 3. v. inventa. 4. v. preconiza. 5. a premedita, (rar) a precugeta. (A ~ o faptă rea.)

PLĂNUI vb. 1. a intenționa, a proiecta, (pop.) a chiti, (înv. și reg.) a sfătui, (reg.) a scăpa, (prin Bucov.) a scoposi, (înv.) a așeza, a cugeta, a izvodi, (fig., în Mold. și Transilv.) a cumpăni. (~ să plece la mare.) 2. (înv.) a chibzui, a medita. (A ~ acestea...) 3. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gîndi, a imagina, a inventa, a născoci, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. și pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naște, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de...) 4. a concepe, a preconiza, a prevedea, a proiecta. (Noi măsuri ~ de guvern.) 5. a premedita, (rar) a precugeta. (A ~ o faptă rea.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

plănuít, plănuítă, adj. (reg.; despre oameni) priceput, șiret.

Intrare: plănuit
plănuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plănuit
  • plănuitul
  • plănuitu‑
  • plănui
  • plănuita
plural
  • plănuiți
  • plănuiții
  • plănuite
  • plănuitele
genitiv-dativ singular
  • plănuit
  • plănuitului
  • plănuite
  • plănuitei
plural
  • plănuiți
  • plănuiților
  • plănuite
  • plănuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: plănui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plănui
  • plănuire
  • plănuit
  • plănuitu‑
  • plănuind
  • plănuindu‑
singular plural
  • plănuiește
  • plănuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plănuiesc
(să)
  • plănuiesc
  • plănuiam
  • plănuii
  • plănuisem
a II-a (tu)
  • plănuiești
(să)
  • plănuiești
  • plănuiai
  • plănuiși
  • plănuiseși
a III-a (el, ea)
  • plănuiește
(să)
  • plănuiască
  • plănuia
  • plănui
  • plănuise
plural I (noi)
  • plănuim
(să)
  • plănuim
  • plănuiam
  • plănuirăm
  • plănuiserăm
  • plănuisem
a II-a (voi)
  • plănuiți
(să)
  • plănuiți
  • plănuiați
  • plănuirăți
  • plănuiserăți
  • plănuiseți
a III-a (ei, ele)
  • plănuiesc
(să)
  • plănuiască
  • plănuiau
  • plănui
  • plănuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plănuit

etimologie:

  • vezi plănui
    surse: DEX '98 DEX '09

plănui

  • 1. A face planuri; a pregăti ceva (în minte) pentru viitor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: planifica pregăti attach_file 4 exemple
    exemple
    • Fata avea glas tăcut, adînc, cînd plănuiau amîndoi viața lor de mîne. CAMILAR, N. I 227.
      surse: DLRLC
    • Se vede că Chirița plănuiește ca să te mărite mai tîrziu cu Guliță. ALECSANDRI, T. I 188.
      surse: DLRLC
    • Nouă meșteri mari, Calfe de zidari... Stau și tot privesc, Planuri plănuiesc. TEODORESCU, P. P. 468.
      surse: DLRLC
    • absolut Dacă omul se gîndește și plănuiește și le pune pe hîrtie, se adună destule venituri. SADOVEANU, P. M. 134.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Plan + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09