2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PITCOÁCE, pitcoci, s. f. (Regional) Ființă mică, pitică. Dă-te jos de-acolo, omule, ce mi te-ai făcut așa pitcoace de pasăre. ISPIRESCU, L. 46.

PUȘCÓCI, pușcoace, s. n. Jucărie ce imită țeava de pușcă, făcută din lemn de soc sau din tulpină de cucută, cu care copiii împușcă cu gloanțe de câlți sau împroașcă cu apă; pușcoaie; pușcă de soc. ♦ (Depr.) Pușcă veche; pușcă de proastă calitate. – Pușcă + suf. -oci.

PUȘCÓCI, pușcoace, s. n. Jucărie ce imită țeava de pușcă, făcută din lemn de soc sau din tulpină de cucută, cu care copiii împușcă cu gloanțe de câlți sau împroașcă cu apă; pușcoaie; pușcă de soc. ♦ (Depr.) Pușcă veche; pușcă de proastă calitate. – Pușcă + suf. -oci.

pușcoci, ~oace [At: POLIZU / V: (reg) piș~, pitc~ s / Pl: ~oace, (reg, sn) ~uri, ~ / E: pușcă + -oci] 1 snf Jucărie care imită pușca (1), făcută de copii dintr-o țeavă de lemn de soc sau dintr-o tulpină de cucută și dintr-un bețișor care intră în țeavă, cu ajutorul căruia se împușcă cu gloanțe de câlți sau se împroașcă cu apă Si: (reg) plișcoci (2), pocnitoare, pușcală, pușcaviță, pușcăleață, pușcăriță, pușchia, pușcoi (3), pușculie, pușculiță (3), pușcuroi, pușcuță (3). 2 sn (Irn) Pușcă (1) primitivă, de proastă calitate. 3 sn (Irn) Imitație de pușcă (1). 4 sn (Pan; rar) Irigator. 5 sn (Reg) Arc (1). 6 smf (Pop) Ființă mică de vârstă sau de statură, nedezvoltată sau pitică. 7 sf (Pop; îe) A fi o pișcoace sau cât pișcoacea A fi mic de tot. 8 sm (Orn; reg; îf pitcoci) Pitulice (Troglodytes troglodytes).

PUȘCÓCI, pușcoace, s. n. Jucărie care imită pușca, făcută de copii dintr-o țeava de lemn de soc, din care împușcă cu gloanțe de cîlți sau cu apă. El tăia în liniște cu briceagul un fluier într-o ramură de salcie, un pușcoci într-un lemn de soc. BASSARABESCU, V. 26. ♦ (Ironic) Pușcă de proastă calitate; imitație de pușcă. V-a dus și la zece mai, cu pușcoace de lemn și cu căciulile care vă făcuseră să nădușiți. PAS, Z. I 112.

PUȘCÓCI ~oáce n. 1) Jucărie în forma de țeavă făcută dintr-un băț de soc sau de cucută, având un piston, cu care copiii împroașcă cu apă sau cu gloanțe de câlți. 2) Pușcă uzată. 3) iron. Pușcă de proastă calitate. /pușcă + suf. ~oci

pușcociu n. clistir: țișnește apa ca dintr’un pușcociu. [Derivat din pușcă, după forma-i lungueață].

pușcociu n. pușcă mică din soc: jucărie de copil.

pușcócĭ (Olt. Munt. vest) n., pl. oace, și pișcoace (Gorj) f., pl. ocĭ (cp. cu rus. pisčókŭ, fluĭeraș, și cu bg. piskúnĭ, fluĭer. V. și piscoĭ). Pocnitoare pe care șĭ-o fac copiiĭ dintr’un cotor de soc orĭ de cucútă încărcat cu doŭă dopurĭ de cîlț, pe care le împing c’un huludeț. – În Munt. est pușcoĭ, n., pl. oaĭe, în Mold. pușcă de soc, la Hațeg piscoañĭe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pitcoáce s. f. (pl. pitcoci)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUȘCÓCI s. (reg.) proașcă, pușcală, pușcaviță, pușcăleață, pușcăriță, pușcoaie, pușcoi, (Ban. și Olt.) prișcopală, (prin Maram.) pușculie, (Dobr.) pușcuroi. (Un ~ de soc, pentru copii.)

PUȘCOCI s. (reg.) proașcă, pușcală, pușcaviță, pușcăleață, pușcăriță, pușcoaie, pușcoi, (Ban. și Olt.) prișcopală, (prin Maram.) pușculie, (Dobr.) pușcuroi. (Un ~ de soc, pentru copii.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pușcóci, pușcoáce și pușcóciuri, s.n. (reg.) 1. (fam.) jucărie care imită pușca, făcută de copii din țeavă de soc; pușcală, plișcoci, pocnitoare, pușcaviță, pușcăleață, pușcăriță, pușchia, pușcoi, pușculie, pușcuroi, pușcuță. 2. irigator, clistir. 3. arc. 4. (s.m. și f.; pop.) ființă mică nedezvoltată, pitică. 5. (s.m.; în forma: pitcoci) pitulice.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pușcoci, pușcoace s. n. (iron.) pușcă veche; pușcă de proastă calitate

Intrare: pitcoace
substantiv feminin (F124)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pitcoace
  • pitcoacea
plural
  • pitcoci
  • pitcocile
genitiv-dativ singular
  • pitcoci
  • pitcocii
plural
  • pitcoci
  • pitcocilor
vocativ singular
plural
Intrare: pușcoci
substantiv neutru (N59)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pușcoci
  • pușcociul
  • pușcociu‑
plural
  • pușcoace
  • pușcoacele
genitiv-dativ singular
  • pușcoci
  • pușcociului
plural
  • pușcoace
  • pușcoacelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N59)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pișcoci
  • pișcociul
  • pișcociu‑
plural
  • pișcoace
  • pișcoacele
genitiv-dativ singular
  • pișcoci
  • pișcociului
plural
  • pișcoace
  • pișcoacelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N59)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pitcoci
  • pitcociul
  • pitcociu‑
plural
  • pitcoace
  • pitcoacele
genitiv-dativ singular
  • pitcoci
  • pitcociului
plural
  • pitcoace
  • pitcoacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pitcoace

  • 1. regional Ființă mică, pitică.
    exemple
    • Dă-te jos de-acolo, omule, ce mi te-ai făcut așa pitcoace de pasăre. ISPIRESCU, L. 46.
      surse: DLRLC

etimologie:

pușcoci pișcoci pitcoci

etimologie:

  • Pușcă + sufix -oci
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX