3 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pistruie sf vz pistrui

pistrúĭe și pestrúĭe f., pl. (d. pistruĭ). Pl. Pete micĭ galbene care există pe fața unor persoane, maĭ ales la Jidanĭ. – Și pistrúĭ, m., pl. tot așa: pistruiĭ (Agrb. Înt. 57). V. puchinĭ.

PISTRÚI, -ÚIE, pistrui, -uie, s. m., adj. 1. S. m. Pată mică, brună sau gălbuie, care se formează pe pielea unor oameni (mai ales sub acțiunea soarelui). 2. Adj. (Rar) Pistruiat. – Pistru (reg. „pătat” < sl.) + suf. -ui.[1]

  1. În original, incorect: PISTRÚI, -ÍE, pistrui, -ie. cata

PISTRUIÁ, pistruiez, vb. I. Tranz. și refl. A căpăta sau a face să capete pistrui (1). ♦ Fig. A (se) păta. [Pr.: -tru-ia] – Din pistrui.

PISTRUIÁ, pistruiez, vb. I. Tranz. și refl. A căpăta sau a face să capete pistrui (1). ♦ Fig. A (se) păta. [Pr.: -tru-ia] – Din pistrui.

pestrui, ~ie a, sm vz pistrui

pistrui, ~e [At: PALIA (1581) / V: (reg) pestrâi a, (pop) pes~ / Pl: ~e / E: pistru + -ui] 1 a (Îrg; d. animale) Pestriț. 2 smf Animal domestic pestriț. 3 a (Rar; d. oameni) Pistruiat (1). 4 a (Rar; d. flori, ouă) Pestriț. 5 smp Pete mici, brune sau gălbui, care apar pe pielea unor oameni, sub acțiunea razelor solare sau a vântului Si: (rar) pistruială, (reg) pestriciune, pestrițătură. 6 (Pgn) Pată.

pistruia vrt [At: V. ROM. august 1955, 47 / P: ~tru-ia / Pzi: ~iez / E: pistrui] 1-2 ( A căpăta sau) a face să capete pistrui (5). 3-4 (Pgn; rar) A (se) păta.

PISTRÚI, -ÚIE, pistrui, -uie, s. m., adj. 1. S. m. Pată mică, brună sau gălbuie, care se formează pe pielea unor oameni (mai ales sub acțiunea soarelui). 2. Adj. (Rar) Pistruiat. – Pistru (reg. „pătat” < sl.) + suf. -ui.

PESTRÚI s. m. v. pistrui1.

PISTRÚI2, -ÍE, pistrui, -ie, adj. 1. Pistruiat (1). Flăcăuașul cel subțiratic, cu gîtul lung și cu obraz pistrui... grăbea pe o potecă de-a dreptul peste un deal. SADOVEANU, B. 191. 2. Pestriț. Un izvor... șerpuia printre straturi pistruie de flori. La TDRG. Păsărică pistruie, Pe copaci în sus se suie (Fasolea). GOROVEI, C. 140.

PISTRÚI1, pistrui, s. m. (Mai ales la pl.) Pată mică brună sau gălbuie, care se formează pe obrazul (mîinile, gîtul) unor oameni, mai ales la cei blonzi sau roșcați. Dacă vreunul se lega de el că are părul roșu și pistrui pe obraz, săreați în apărarea lui. PAS, Z. I 61. Parcă îi scuturase cineva în față o bidinea de văpsea roșie, așa de mulți pistrui avea pe obraz. BART, E. 357. ♦ Fig. Pată (neagră). Trec corbii umplînd cerul de pistrui. LESNEA, A. 108. Numai ici-colo poposeau cîrduri de ciori punctînd cu pistrui negri obrazul pămîntului. REBREANU, R. I 70. – Variantă:(regional) pestrúi (BASSARABESCU, V. 180) s. m.

PISTRÚI ~ m. Pată mică de culoare brună-gălbuie, ce apare pe pielea unor oameni (mai ales a celor blonzi sau roșcați). /<sl. pistru

A PISTRUIÁ ~iéz tranz. A face să se pistruieze. /Din pistrui

A SE PISTRUIÁ mă ~iéz intranz. A se acoperi cu pistrui (mai ales pe față). /Din pistrui

pistrúĭ, -úĭe adj. (d. pistru). Est. Pistruĭat. Pestriț: pasăre pistruĭe pe copacĭ se suĭe (cĭocănitoarea). – Și pe-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pistrúi2 s. m., pl. pistrúi, art. pistrúii

pistrúi1 (rar) adj. m., f. pistrúie; pl. m. și f. pistrúi

pistruiá (a ~) vb., ind. prez. 3 pistruiáză, 1 pl. pistruiém; conj. prez. 3 să pistruiéze; ger. pistruínd

pistrúi adj. m., f. pistrúie; pl. m. și f. pistrúi

arată toate definițiile

Intrare: pistruie
pistruie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pistrui (adj.)
pistrui adjectiv
adjectiv (A120)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pistrui
  • pistruiul
  • pistruiu‑
  • pistruie
  • pistruia
plural
  • pistrui
  • pistruii
  • pistruie
  • pistruiele
genitiv-dativ singular
  • pistrui
  • pistruiului
  • pistruie
  • pistruiei
plural
  • pistrui
  • pistruilor
  • pistruie
  • pistruielor
vocativ singular
plural
pestrâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pestrui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pistruia
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pistruia
  • pistruiere
  • pistruiat
  • pistruiatu‑
  • pistruind
  • pistruindu‑
singular plural
  • pistruia
  • pistruiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pistruiez
(să)
  • pistruiez
  • pistruiam
  • pistruiai
  • pistruiasem
a II-a (tu)
  • pistruiezi
(să)
  • pistruiezi
  • pistruiai
  • pistruiași
  • pistruiaseși
a III-a (el, ea)
  • pistruia
(să)
  • pistruieze
  • pistruia
  • pistruie
  • pistruiase
plural I (noi)
  • pistruiem
(să)
  • pistruiem
  • pistruiam
  • pistruiarăm
  • pistruiaserăm
  • pistruiasem
a II-a (voi)
  • pistruiați
(să)
  • pistruiați
  • pistruiați
  • pistruiarăți
  • pistruiaserăți
  • pistruiaseți
a III-a (ei, ele)
  • pistruia
(să)
  • pistruieze
  • pistruiau
  • pistruia
  • pistruiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)