3 intrări
32 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (10)
- relaționale (4)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pistruie sf vz pistrui
pistrúĭe și pestrúĭe f., pl. uĭ (d. pistruĭ). Pl. Pete micĭ galbene care există pe fața unor persoane, maĭ ales la Jidanĭ. – Și pistrúĭ, m., pl. tot așa: pistruiĭ (Agrb. Înt. 57). V. puchinĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PISTRUI, -UIE, pistrui, -uie, s. m., adj. 1. S. m. Pată mică, brună sau gălbuie, care se formează pe pielea unor oameni (mai ales sub acțiunea soarelui). 2. Adj. (Rar) Pistruiat. – Pistru (reg. „pătat” < sl.) + suf. -ui.[1]
- În original, incorect: PISTRUI, -IE, pistrui, -ie. — cata
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PISTRUIA, pistruiez, vb. I. Tranz. și refl. A căpăta sau a face să capete pistrui (1). ♦ Fig. A (se) păta. [Pr.: -tru-ia] – Din pistrui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PISTRUIA, pistruiez, vb. I. Tranz. și refl. A căpăta sau a face să capete pistrui (1). ♦ Fig. A (se) păta. [Pr.: -tru-ia] – Din pistrui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pestrâi, ~e a vz pistrui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pestrui, ~ie a, sm vz pistrui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pistrui, ~e [At: PALIA (1581) / V: (reg) pestrâi a, (pop) pes~ / Pl: ~e / E: pistru + -ui] 1 a (Îrg; d. animale) Pestriț. 2 smf Animal domestic pestriț. 3 a (Rar; d. oameni) Pistruiat (1). 4 a (Rar; d. flori, ouă) Pestriț. 5 smp Pete mici, brune sau gălbui, care apar pe pielea unor oameni, sub acțiunea razelor solare sau a vântului Si: (rar) pistruială, (reg) pestriciune, pestrițătură. 6 (Pgn) Pată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pistruia vrt [At: V. ROM. august 1955, 47 / P: ~tru-ia / Pzi: ~iez / E: pistrui] 1-2 ( A căpăta sau) a face să capete pistrui (5). 3-4 (Pgn; rar) A (se) păta.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PISTRUI, -UIE, pistrui, -uie, s. m., adj. 1. S. m. Pată mică, brună sau gălbuie, care se formează pe pielea unor oameni (mai ales sub acțiunea soarelui). 2. Adj. (Rar) Pistruiat. – Pistru (reg. „pătat” < sl.) + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PESTRUI s. m. v. pistrui1.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PISTRUI1, pistrui, s. m. (Mai ales la pl.) Pată mică brună sau gălbuie, care se formează pe obrazul (mîinile, gîtul) unor oameni, mai ales la cei blonzi sau roșcați. Dacă vreunul se lega de el că are părul roșu și pistrui pe obraz, săreați în apărarea lui. PAS, Z. I 61. Parcă îi scuturase cineva în față o bidinea de văpsea roșie, așa de mulți pistrui avea pe obraz. BART, E. 357. ♦ Fig. Pată (neagră). Trec corbii umplînd cerul de pistrui. LESNEA, A. 108. Numai ici-colo poposeau cîrduri de ciori punctînd cu pistrui negri obrazul pămîntului. REBREANU, R. I 70. – Variantă:(regional) pestrui (BASSARABESCU, V. 180) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PISTRUI2, -IE, pistrui, -ie, adj. 1. Pistruiat (1). Flăcăuașul cel subțiratic, cu gîtul lung și cu obraz pistrui... grăbea pe o potecă de-a dreptul peste un deal. SADOVEANU, B. 191. 2. Pestriț. Un izvor... șerpuia printre straturi pistruie de flori. La TDRG. Păsărică pistruie, Pe copaci în sus se suie (Fasolea). GOROVEI, C. 140.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PISTRUI ~ m. Pată mică de culoare brună-gălbuie, ce apare pe pielea unor oameni (mai ales a celor blonzi sau roșcați). /<sl. pistru
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE PISTRUIA mă ~iez intranz. A se acoperi cu pistrui (mai ales pe față). /Din pistrui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A PISTRUIA ~iez tranz. A face să se pistruieze. /Din pistrui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pistrúĭ, -úĭe adj. (d. pistru). Est. Pistruĭat. Pestriț: pasăre pistruĭe pe copacĭ se suĭe (cĭocănitoarea). – Și pe-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pistrui1 (rar) adj. m., f. pistruie; pl. m. și f. pistrui
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pistrui2 s. m., pl. pistrui, art. pistruii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pistruia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pistruiez, 3 pistruiază, 1 pl. pistruiem; conj. prez. 1 sg. să pistruiez, 3 să pistruieze; ger. pistruind
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pistrui2 s. m., pl. pistrui, art. pistruii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pistrui1 (rar) adj. m., f. pistruie; pl. m. și f. pistrui
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pistruia (a ~) vb., ind. prez. 3 pistruiază, 1 pl. pistruiem; conj. prez. 3 să pistruieze; ger. pistruind
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pistrui adj. m., f. pistruie; pl. m. și f. pistrui
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pistrui s. m., pl. pistrui, art. pistruii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pistruia vb., ind. prez. 1 sg. pistruiez, 3 sg. și pl. pistruiază, 1 pl. pistruiem; conj. prez. 3 sg. și pl. pistruieze; ger. pistruind
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pistrui pl.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PISTRUI adj. v. bălțat, pătat, pestriț, pistruiat, tărcat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PISTRUI s. lentigo, (rar) pistruială, (reg.) pestrițătură, pistriciune, (prin Transilv.) strelici. (Are ~ pe obraz.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pistrui adj. v. BĂLȚAT. PĂTAT. PESTRIȚ. PISTRUIAT. TĂRCAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PISTRUI s. (rar) pistruială, (reg.) pestrițătură, pistriciune. (prin Transilv.) strelici. (Are ~ pe obraz.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pistruie, adj. – (ref. la oi) Albă cu puncte roșii (sau negre) pe obraz (Latiș 1993: 80): „Și cum muntele îl suie / Zbiară oaia cea pistruie” (Lenghel 1962: 235). – Din sl. pistrŭ „pestriț”.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pistrui, pistruie, adj. – (ref. la oi) Albă cu puncte roșii (sau negre) pe obraz (Latiș, 1993: 80): „Și cum muntele îl suie / Zbiară oaia cea pistruie” (Lenghel, 1962: 235). ♦ (top.) Pistruia, pârâu ce izvorește din Munții Ignișului și se varsă în Firiza, în amonte de lacul de acumulare. – Din pistru „pătat” (< sl. pistrŭ „pestriț”) + suf. -ui (Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adjectiv (A120) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M78) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M78) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M78) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT213) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
pistruia, pistruiezverb
-
- 1.1. A (se) păta. DEX '09 DEX '98sinonime: păta
-
etimologie:
- pistrui DEX '98 DEX '09
pistrui, pistruieadjectiv
- 1. Pistruiat. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: pistruiat
- Flăcăuașul cel subțiratic, cu gîtul lung și cu obraz pistrui... grăbea pe o potecă de-a dreptul peste un deal. SADOVEANU, B. 191. DLRLC
-
-
- Un izvor... șerpuia printre straturi pistruie de flori. La TDRG. DLRLC
- Păsărică pistruie, Pe copaci în sus se suie (Fasolea). GOROVEI, C. 140. DLRLC
-
etimologie:
- Pistru (regional „pătat” din limba slavă (veche)) + sufix -ui. DEX '09 DEX '98
pistrui, pistruisubstantiv masculin
- 1. Pată mică, brună sau gălbuie, care se formează pe pielea unor oameni (mai ales sub acțiunea soarelui). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Dacă vreunul se lega de el că are părul roșu și pistrui pe obraz, săreați în apărarea lui. PAS, Z. I 61. DLRLC
- Parcă îi scuturase cineva în față o bidinea de văpsea roșie, așa de mulți pistrui avea pe obraz. BART, E. 357. DLRLC
- 1.1. Pată (neagră). DLRLCsinonime: pată
- Trec corbii umplînd cerul de pistrui. LESNEA, A. 108. DLRLC
- Numai ici-colo poposeau cîrduri de ciori punctînd cu pistrui negri obrazul pămîntului. REBREANU, R. I 70. DLRLC
-
-
etimologie:
- Pistru (regional „pătat” din limba slavă (veche)) + sufix -ui. DEX '09 DEX '98