9 definiții pentru pistolar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PISTOLÁR, pistolari, s. m. 1. Specialist în tragerea cu pistolul1 (1). Trăgător specializat în probe de tir cu pistoletul. 2. (Peior.) Persoană care folosește (în mod ilegal) pistolul1 (1). – Pistol1 + suf. -ar.

pistolar sm [At: STANCU, R. A. I, 217 / Pl: ~i / E: pistol1 + -ar] 1 Persoană specializată în tragerea cu pistolul1 (1) (rar) pistolagiu (1), (prt) pistolard. 2 (Spc) Sportiv care participă la probele de pistol1 Si: (rar) pistolagiu (2), (prt) pistolard.

PISTOLÁR, pistolari, s. m. 1. Specialist în tragerea cu pistolul1 (1). ♦ (Sport) Trăgător specializat în probe de tir cu pistoletul. 2. Scandalagiu care se bate cu pistolul1 (1). – Pistol1 + suf. -ar.

PISTOLÁR s.m. 1. Ostaș dotat cu un pistolet. ♦ Trăgător specializat în probe de tir cu pistoletul. 2. Trăgător abil cu pistolul (întâlnit mai ales în filme western). [< pistol + -ar, cf. sp., it. pistolero, engl. pistoleer].

PISTOLÁR s. m. ostaș dotat cu pistol1 (1); sportiv specializat în probe de tir cu pistolul1 (1). (după sp., it. pistolero)

pistolár s. m. Trăgător abil cu pistolul (mai ales în filme western) ◊ „O regie suspectă de a transforma eroii în gangsteri din Chicago localizați la București sub pălării cât roata carului, pistolari și mardeiași, într-o inventată dispută ideologică.” Săpt. 14 IX 79 p. 6; v. și policier (1974) (din pistol + -ar; DEX, DN3)

PISTOLÁR ~i m. 1) înv. Ostaș înarmat cu pistol și încadrat într-un regiment. 2) rar Persoană specializată în tragerea cu pistolul. /pistol + suf. ~ar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pistolár (trăgător, scandalagiu) s. m., pl. pistolári

pistolár (trăgător, scandalagiu) s. m., pl. pistolári

Intrare: pistolar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pistolar
  • pistolarul
  • pistolaru‑
plural
  • pistolari
  • pistolarii
genitiv-dativ singular
  • pistolar
  • pistolarului
plural
  • pistolari
  • pistolarilor
vocativ singular
  • pistolarule
  • pistolare
plural
  • pistolarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pistolar

  • 1. Specialist în tragerea cu pistolul.
    surse: DEX '09 DN
    • 1.1. sport Trăgător specializat în probe de tir cu pistoletul.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. peiorativ Persoană care folosește (în mod ilegal) pistolul.
    surse: DEX '09
  • 3. Ostaș dotat cu un pistolet.
    surse: DN

etimologie:

  • Pistol + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN