pirota v vz piroti

pirot sn [At: REV. CRIT. III, 164 / V: ~ă sf / Pl: ~e / E: pvb piroti] (Trs) 1 Trudă. 2 Suferință.

pirotă sf vz pirot

piroti [At: CIHAC, II, 50 / V: (rar; cscj) ~ta / Pzi: ~tesc / E: nct] 1 vi A ațipi șezând sau stând în picioare Si: a dormita, a moțăi¹, a picoti, (reg) a mătăli, a pircoti, a ochi² (nob) a moșăi. 2 vi A fi abătut și fără vlagă Si: a lâncezi, a tânji. 3 vi A sta inactiv Si: a lâncezi, a tânji. 4 vi (Pex) A zăcea bolnav. 5 vr (Trs; Ban) A se trudi. 6 vr A obosi de nesomn sau de veghe.

PIROTI, pirotesc, vb. IV. Intranz. (Despre oameni) 1. A fi toropit de somn, a pica de somn; a moțăi, a dormita, a picoti, a ațipi. Pendulul bătu unsprezece. Elena Lipan pirotea, țesînd găurile unui ciorap întins pe un ou de lemn. C. PETRESCU, C. V. 99. 2. A tînji, a lîncezi (de boală, de bătrînețe etc.); a zăcea, a boli, a gogi. De atunci, parcă dase un vînt rău peste el. Nu mai punea mîna nici să ridice un pai de jos și tot pirotea la soare, ca un om prins de friguri. SANDU-ALDEA, U. P. 218. Și ce stați așa și pirotiți, dragii bunicăi, morții cu morții și viii cu viii. CONTEMPORANUL, VI 297.

A PIROTI ~esc intranz. 1) A ațipi și a se trezi repetat, la intervale scurte, șezând sau stând în picioare; a moțăi; a dormita; a somnola; a picoti. 2) (despre persoane) A fi într-o stare de depresie morală sau de moleșeală fizică; a lâncezi; a tânji. 3) (despre ființe) A suferi îndelung de o boală; a zace; a gogi; a boli. /Orig. nec.

pirotì v. 1. a fi somnoros; 2. fig. a amorți. [Origină necunoscută].

pirotésc v. intr. (cp. cu ngr. pirótis, infirmitate). Est. Clipocesc, moțăĭ, picur, picotesc, nu maĭ pot de somn. Munt. Tînjesc de boală, gogesc. – La Con. 243 și 262 chi-.

piroti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pirotesc, 3 sg. pirotește, imperf. 1 piroteam; conj. prez. 1 sg. să pirotesc, 3 să pirotească

piroti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pirotesc, imperf. 3 sg. pirotea; conj. prez. 3 să pirotească

piroti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pirotesc, imperf. 3 sg. pirotea; conj. prez. 3 sg. și pl. pirotească

pirotesc, -team 1 imp.

PIROTI vb. 1. v. ațipi. 2. v. zăcea.

PIROTI vb. 1. a ațipi, a dormita, a moțăi, a picoti, (livr.) a somnola, (înv. și reg,) a aromi, a somnora, (reg.) a ajumi, a mătăli, a mocăi, a ochi, a picura, a pircoti, (Transilv.) a chircoti, (Mold.) a clipoci, (prin Olt.) a mocota, (Transilv.) a știulbica. (A ~ pe scaun.) 2. a boli, a tînji, a zăcea, (pop.) a gogi, (reg.) a zălezi, (Munt. și Olt.) a tiromi. (înv.) a lîncezi. (~ de o lună în pat.)

piroti (pirotesc, pirotit), vb. – A dormita, a fi adormit pe jumătate. Origine incertă, poate expresivă. După Tiktin, din gr. πηρόω „a amorți”. – Der. piroteală, s. f. (somnolență).

pirot, pirote, s.n. (reg.) trudă, oboseală; suferință, necaz.