3 definiții pentru pioncănitură piorcănitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pioncănitu sf [At: UDRESCU, GL. / V: pior~ / Pl: ~ri / E: pioncăni + -tură] (Mun) 1 Pioncăială (1). 2 (Pan) Pioceală (2). 3-5 Pioncăneală (3-5). 6 Mocoșire. 7 Migală.

piorcănitu sn vz pioncănitură


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pioncănitúră, pioncănitúri, s.f. (reg.) 1. strigăt specific curcilor; pioncăit. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăit; piocit, pițigăială, pioncăială, pioncăit. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioncănit. 4. slăbire, topire (de boală sau de bătrânețe). 5. vedere slabă; pioncăială, pioncăit. 6. mocoșire, mocăială. 7. migală, migăleală.

Intrare: pioncănitură
pioncănitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pioncănitu
  • pioncănitura
plural
  • pioncănituri
  • pioncăniturile
genitiv-dativ singular
  • pioncănituri
  • pioncăniturii
plural
  • pioncănituri
  • pioncăniturilor
vocativ singular
plural
piorcănitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.