PINACO- „disc, tablou”. ◊ gr. pinax, akos „disc, farfurie” > fr. pinaco-, engl. id., germ. pinako- > rom. pinaco-. □ ~ceras (v. -ceras), s. m., amonit din triasicul superior, cu cochilie în formă de disc; ~id (v. -id), adj., s. m., 1. adj., În formă de disc. 2. s. m., Formă cristalografică deschisă, constituită din două fețe simetrice în raport cu un centru de simetrie; ~tecă (v. -tecă), s. f., muzeu în care se păstrează și se expune o mare colecție de tablouri și de obiecte de artă.