6 definiții pentru pieptănător pieptenător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIEPTĂNĂTÓR, -OÁRE, pieptănători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care piaptănă anumite fibre textile; muncitor calificat în pieptănatul1 fibrelor textile. 2. S. f. Mașină (sau organ de mașină, unealtă) de pieptănat fibrele textile. ◊ (Adjectival) Cilindru pieptănător.Pieptăna + suf. -ător.

pieptănător, ~oare [At: BARIȚIU, P. A. I, 6 / V: (înv) ~ten~ / Pl: ~i, ~oare / E: pieptăna + -tor] 1 smf (Îrg) Persoană care are meseria de a pieptăna pe cineva Si: coafor 2 smf Persoană care piaptănă anumite fibre textile. 3 smf Muncitor calificat în pieptănatul fibrelor textile Si: dărăcitor 4-6 sf, a (Mașină sau) (parte a unei mașini speciale) care piaptănă fibrele textile.

PIEPTĂNĂTÓR, -OÁRE, pieptănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care piaptănă anumite fibre textile; muncitor calificat în pieptănatul1 fibrelor textile. 2. S. f. Mașină (sau organ de mașină, unealtă) de pieptănat fibrele textile. ◊ (Adjectival) Cilindru pieptănător.Pieptăna + suf. -ător.

pieptenător, ~oare smf vz pieptănător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pieptănătór (persoană) s. m., pl. pieptănătóri

pieptănătór (persoană) s. m., pl. pieptănătóri

Intrare: pieptănător
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pieptănător
  • pieptănătorul
  • pieptănătoru‑
plural
  • pieptănători
  • pieptănătorii
genitiv-dativ singular
  • pieptănător
  • pieptănătorului
plural
  • pieptănători
  • pieptănătorilor
vocativ singular
  • pieptănătorule
plural
  • pieptănătorilor
pieptenător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pieptănător, -oare (persoană) pieptănătoare pieptenător

etimologie:

  • Pieptăna + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09