picnometru sn [At: MARIAN – ȚIȚEICA, FIZ. I, 153 / Pl: ~re / E: fr pycnomètre] Instrument pentru măsurarea densității corpurilor lichide sau solide.

PICNOMETRU, picnometre, s. n. Instrument de forma unui balonaș, folosit pentru măsurarea densității lichidelor și solidelor.

PICNOMETRU s.n. Instrument pentru măsurarea densității lichidelor și a solidelor. [< fr. pycnomètre, cf. gr. pyknos – dens, metron – măsură].

PICNOMETRU s. f. instrument folosit în picnometrie. (< fr. pycnomètre)

PICNOMETRU ~e n. Instrument pentru determinarea densității corpurilor. /<fr. pycnometre

picnometru (desp. -me-tru) s. n., art. picnometrul; pl. picnometre

picnometru (-me-tru) s. n., art. picnometrul; pl. picnometre

picnometru s. n. (sil. -tru), art. picnometrul; pl. picnometre

PICNO- „densitate, frecvență; dens, larg”. ◊ gr. pyknos „gros, dens” > fr. pycno- și pykno-, germ. pykno-, engl. pycno-, it. picno- > rom. picno-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu fructe dese; ~clad (v. -clad), adj., cu ramuri dese și groase; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze dense; ~fori (v. -for), s. m. pl., filamente fertile care căptușesc peretele intern al picnidiei și poartă picnosporii; ~lepsie (v. -lepsie), s. f., formă de epilepsie întîlnită la copii, manifestată prin pierderi bruște, scurte și frecvente ale conștiinței; ~leptic (v. -leptic), adj., referitor la picnolepsie; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., tehnică de măsurare a densităților; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru determinarea densității lichidelor sau solidelor; ~morf (v. -morf), adj., (despre un tip constituțional) cu trunchiul gros și cu membrele subțiri; ~spori (v. -spor), s. m. pl., tip de spori ai ciupercilor, formați în picnidii; ~stil (v. -stil), s. n., sistem de intercolonament la care intervalul care separă coloanele are o dată și jumătate din diametrul coloanei; ~stromă (v. -stromă), s. f., structură vegetativă formată din filamente miceliene, în care sînt cufundate picnidiile.